„Uităm că viaţa este fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Vrem să credem că suntem nemuritori”

Diana Fufezan este unul dintre tinerele talente deloc ascunse ale Sibiului, care trăieşte în teatru şi pentru teatru, dezvoltând şi alte hobby-uri pe lângă, corelate destul de bine cu arta teatrală: fotografia şi filmele. Cel mai bine, spune ea, o descrie pasiunea, care o ajută să exceleze în ambele meserii pe care momentan le practică, nu de nevoie ci de plăcere. Lucrurile preferate din viaţă se însumează simplu, în călătorii. Diana Fufezan, actriţă pe care am putut-o vedea şi o mai putem vedea în continuare pe scena Teatrului Naţional Radu Stanca şi nu numai, în multe piese de succes, ne povesteşte în continuare despre ceea ce implică viaţa de actor. Rep: Ce anume te-a atras către scenă şi de cât timp profesezi actoria? Diana Fufezan: La început cred că a fost o curiozitate, care apoi s-a transformat în pasiunea de a descoperi lumi, caractere diferite, feluri de manifestare. Pe scena profesionistă sunt din anul trei de facultate; după ce am absolvit, am fost angajată la Teatrul Naţional Radu Stanca. Rep: Ce studii şi ce activităţi ai avut în timpul profesiei până acum? D.F.: Licenţiată în Actorie la Catedra de Artă Teatrală din Cadrul Facultăţii de Litere şi Arte a ULB Sibiu, Studii Aprofundate în Arta Actorului la UNATC Bucureşti, Doctorand în Arta Teatrală la UNATC Bucureşti. Sunt actriţă la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu şi asistent universitar la Catedra de Artă Teatrală a Facultăţii de Litere şi Arte din cadrul ULBS. Rep: Pe lângă actorie, mai eşti şi asistent universitar, cum se împacă cele două meserii cu timpul tău? Care primează? D.F.: Cele două meserii se completează reciproc. Rep: Cum se desfăşoară o zi normală din viaţa ta? D.F.: Normal, ca pentru oricine. Meseria face diferenţa: repetiţii, cursuri, spectacole în zilele în care sunt programate. Rep: Turnee internaţionale în care ai fost până acum sunt? D.F.: Am şansa să lucrez într-un teatru competitiv, solicitat în străinătate. Împreună cu colegii mei am fost la festivaluri din Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Rusia, Israel, Croaţia, Portugalia, Belgia, Luxemburg, Spania, Statele Unite ale Americii, Columbia, Turcia… Rep: Premii cştigate care îţi aduc o mare satisfacţie, sau nominalizări? D.F.: Primul premiu l-am cştigat la un festival de poezie Lucian Blaga. La gala „Hop” a tânărului actor de la Mangalia din 2004, premiul pentru spectacol, apoi sunt alte spectacole în care am jucat şi care au fost premiate la Uniter sau în alte ţări la festivaluri: „Othello”, „Nora”, „Cumnata lui Pantagruel”, „Faust”. Rep: Cum sunt studenţii, crezi că vor deveni actori promiţători? D.F.: Studenţii sunt plini de visuri (ceea ce e foarte bine) şi depinde în cea mai mare măsură de ei (de cât muncesc) dacă li se vor şi realiza. Rep: Ce compromisuri implică viaţa de actor? D.F.: Actoria implică muncă multă, timp dedicat. În rest depinde de fiecare ce compromisuri acceptă, ca în orice altă profesie. Rep: Ce te completează sau descrie cel mai mult ca şi om? Să apari pe scenă sau în faţa studenţilor la lecţii? (compară puţin cele două activităţi). D.F.: Cum spuneam, cele două activităţi se completează reciproc. Sigur că a fi pe scenă e ceea ce împlineşte un actor, dar ceea ce predau la facultate are strict legatură cu acest lucru, cu cel de a juca pe scenă. Rep: Vorbeşte-ne puţin despre avampremiera piesei ,,Opinia Publică”: ideea principală a piesei, actori, repetiţii, regizor, ce aşteptări aveţi de la piesă? D.F.: Echipa care a lucrat la spectacolul „Opinia publică” a fost excelentă, atmosfera de lucru minunată. În rest vă invit să vedeţi spectacolul şi să trageţi propriile concluzii. Rep: Cum te regăseşti în rolul pe care-l joci în ,,Opinia Publică?” D.F.: Toate rolurile le fac cu drag şi cu pasiune. La fel şi cele din ,,Opinia Publică” (unde joc 3 personaje) le-am lucrat cu mare pasiune. Îmi place să fac roluri cât mai diverse. Rep: Ce alte roluri ai avut (principale sau secundare)? D.F.: Am jucat în 30 spectacole până acum, voi face o mică selecţie doar a câtorva dintre roluri, în afara celor din „Opinia Publică”: Oscar, Buni Roz din „Oscar şi Buni Roz” un spectacol realizat de mine; Femeia ţintă, Gogoşăreasa din „Femeia ţintă şi cei zece amanţi” regia Claire Dancoisne; Dodo din „Breaking the waves” regia Radu Nica; Masa din „Pescăruşul” regia Andrei ªerban; Nora din „Nora” regia Radu Nica; rolurile din „Balul” regia Radu Nica; Irina din „Trei surori” regia Anca Bradu; Contesa Gheshwitz din „Lulu” regia Silviu Purcărete; Margareta din „Gaiţele” regia Florin Zamfirescu; Zita din „O noapte furtunoasă” regia Puiu ªerban etc. Rep: Alte proiecte mai sunt în plan? D.F.: Deocamdată, premieră ,,O­pi­nia Publică”, reluarea ,,Oscar şi Buni Roz”, a celorlalte spectacole din repertoriul TNRS. Dacă e vorba de proiectele teatrului, sunt câteva premiere care vor ieşi în octombrie, la secţia română şi germană, de asemenea. Rep: ªansele la un rol „mare” sunt egale pentru toţi actorii? D.F.: Vorbind în general, sunt atât de mulţi actori excelenţi, fericiţi şi împliniţi în roluri secundare! Realizarea unei cariere este complexă: depinde, desigur, de actor, de calităţile şi ambiţiile sale, dar şi de strategia şi repertoriul teatrului, de întâlnirile creative etc. ªi apoi, e ca în viaţă: fiecare cu şansa lui. Rep: Mesaj pentru tinerii actori/studenţi la actorie? D.F.: Să aibă îndrăzneala să îşi urmeze visul. Mihaela Anghel