„Lovitul cocoșului”, un obicei practicat în Săcădate a doua zi de Paști

În a doua zi de Paști, maghiarii din Săcădate băteau până la moarte un cocoș.  „Lovitul cocoșului” a fost un obicei de origine săsească preluat de cei din Săcădate și practicat a doua zi de Paşti, după terminarea stropitului.
„Potrivit ,,regulilor” transmise din generație în generație, cocoşul trebuie să aibă culoarea roşie, iar penele de la coadă să fie mari şi aspectoase. Pasărea se leagă de picior de un stâlp bătut în pământ în aşa fel încât să se poată mişca liberă. Apoi flăcăul bătrân începe să aţâţe cocoşul cu un par lung, iar după aceea toţi flăcăii fac acelaşi lucru pe rând. Ultimul este tot flăcăul bătrân, care trebuie să-l lovească mortal pe cocoş apoi, aruncă parul şi fuge spre o ţintă dinainte stabilită. Ceilalţi băieţi încearcă să-l prindă. După relatarea informatorilor flăcăul bătrân n-a fost niciodată prins. Acest lucru ar fi o mare ruşine, iar în cazul în care ar fi prins ar trebui să dea o găleată de vin”, explică reprezentanții Complexului Național Muzeal ASTRA din Sibiu.
Potrivit acestora, în timp ce cocoşul este lovit, muzicanţii cântă, iar fetele şi băieţii dansează.
„După ce cocoşul este omorât, flăcăii îi smulg penele de la coadă şi îşi pun câte una la pălărie, flăcăul bătrân primind-o pe cea mai frumoasă. Apoi merg cu toţii la sală unde va avea loc dansul. Mamele tinerilor pregătesc o cină din carne de pasăre din care mănâncă doar ei”, arată aceeași sursă.
Conform lui Kopándi Péter, obiceiul își are originile în faptul că atunci când apostolul Petru „s-a lepădat” de Iisus, cocoşul a cântat de trei ori. Astfel, Sfântul Petre nu mai poate fi pedepsit dar cocoşul da, de aceea se sacrifică unul în fiecare an.
De asemenea, Pozsony Ferenc scrie în lucrarea „Lovitul cocoşului” că datina este un vechi rit păgân prin care se asigură fertilitatea noului an.