În Joia Mare, este o tradiție între români ca aceasta să fie dedicată vopsitului ouălor. Complexul Național Muzeal ASTRA a relatat pe o rețea de socializare tehnica folosită de gospodinele din Mărginimea Sibiului când vine vorba despre încondeiat. Una dintre cele mai inedite modalități era brodatul ouălor, cu mărgele și paiete.
„Joia Mare sau Joia Patimilor este ziua în care, în mod tradițional, vopsim ouăle pentru Paști. Atunci când vorbim despre ouă încondeiate gândul ne fuge automat la cele bucovinene, prea puțini dintre noi cunoscând alte regiuni ale țării în care se practică sau s-a practicat acest obicei. Colecțiile Muzeului ASTRA au scos la iveală că, până nu demult, și în zona Sibiului acest obicei era des întâlnit. Vă prezentăm câteva din ”vedetele” noastre din Mărginimea Sibiului, cu o vechime de aproximativ o jumătate de secol. Tehnica de bază pentru încondeiat era și aici aceeași: se trasa, pe oul curat și degresat bine cu oțet, motivul decorativ ales cu ajutorul cerii de albine, iar apoi oul era cufundat în vopsea. După colorare, se îndepărta ceara, punându-se în evidență desenul, și se ungea cu grăsime (slănină) pentru a căpăta strălucire”, arată reprezentanții Complexului Național Muzeal ASTRA Sibiu.
Potrivit acestora, colorantul obișnuit folosit pentru vopsirea ouălor era renumitul Gallus, adică o vopsea specială pentru fibre textile, produsă de industria chimică românească. Culoarea cea mai frecvent utilizată era, binențeles, roșu.
Mai puțin obișnuită pentru ouă este culoarea violet, obținută într-un mod inedit, prin dizolvarea minei unui creion la fel de celebru în a doua jumătate a secolului trecut: creionul chimic. Poate cel mai comun și cel mai des utilizat instrument de scris de atunci, mai ales la sate, ”chimicul” era un produs ieftin și versatil, a cărui mină, prin umezire, căpăta culoarea violet, având, pe hârtie, un efect similar cernelii și care se ștergea foarte greu.
„O altă tehnică mai puțin obișnuită este trasarea modelului după vopsirea integrală a oului, dar nu cu o altă vopsea, ci cu ”apă tare” (un acid, diluat evident, utilizat în gospodărie pentru diverse reparații și lipituri). Această ”apă” dizolva nu doar stratul de vopsea ci și puțin din coaja oului, dar permitea celor talentați să execute desene foarte fine și modele mai puțin canonice, precum steme sau ghirlande de flori. Cea mai este năstrușnică modalitate de decorarea a ouălor de Paște descoperită în mica noastră colecție sibiană este fără îndoială coaserea sau brodarea oului, de data asta golit de conținut, cu mărgele și paiete”, au mai spus reprezentanții Muzeului ASTRA din Sibiu.
Acestea pot fi admirate, după redeschidere, în cadrul expoziției „Atelier.Mâncarea tradițională”, din Pavilionul Muzeal Multicultural de la intrarea în Muzeul în aer liber.
