Pandemia de coronavirus nu a băgat doar oamenii în carantină, ci și creativitatea artiștilor. Curatorul Liviana Dan a vorbit într-un interviu pentru Sibiu100% despre efectele epidemiei de Covid-19 asupra artei, fiind de părere că, în această perioadă, „creativitatea a fost în carantină”. În general, arta nu s-a schimbat, spune curatorul, dar „a întâlnit pandemia și a fost constrânsă să se mute în online”, lucru care este confortabil dar și „destul de trist”, după cum mărturisește. Aceasta ne-a povestit despre modul în care criza pe care o traversăm a intervenit „brutal” asupra creației și a resurselor de artă, adăugând, însă, că, deși a fost greu pentru toți, arta adevărată are întotdeauna putere.
Cum a fost această perioadă dificilă pentru artă în general, dar și pentru dumneavoastră, în calitate de curator?
Se spune că arta anticipează ceea ce societatea descoperă apoi în mod brav. Această criza tăcută a anulat ori în cel mai bun caz a amânat proiecte, programe, platforme și a intervenit brutal asupra creației și a resurselor de artă. A clarificat necesitățile preluate urgent de întreaga societate. Ca să supraviețuiești ai nevoie de cât mai mulți metri pătrați pentru locuit, de vinuri fine și de
relații sociale bine puse la punct. Puterea artei dată de curiozitatea pentru lumea în care trăim și de calitatea ei ca radar pentru spiritul timpului a început să se ofilească. A fost blurat conturul dintre artă, design, arhitectură. Arta a întâlnit pandemia și a fost constrânsă să se mute online. Confortabil, dar destul de trist. Pe Zoom a devenit tot mai clar că lumea artei se întoarce la austeritate și la structuri locale.
Cum s-a schimbat arta sau percepția asupra artei în pandemie?
Arta nu s-a schimbat. Avem în continuare artă bună, artă mai puțin bună ori total neadecvată. În continuare, profesionalizarea artei rămâne factorul important. În continuare, arta amestecă aspecte diferite ale experienței vizuale cu instrumente care definesc o anumită topică în alegerea artiștilor. Arta adevărată are întotdeauna putere.
Cum s-a schimbat munca artiștilor pe timp de pandemie?
Riscul material a fost accentuat de pandemie. Artiștii fără atelier, artiștii independenți, artiștii neoficiali au simțit acut realitatea. Artiștii cu ateliere confortabile, cu facturile plătite, artiștii răsfățați de subvenții și interes politic au trecut mai ușor de acest moment. Greu a fost pentru toți. Nu au existat expoziții, nu s-a putut călători, galeriile, muzeele, spațiile alternative au rămas închise. Creativitatea a fost în carantină.
Ce oportunități a născut această criză? De exemplu, în această perioadă artiștii au lucrat online, iar în mediul online toată lumea a avut loc să-și expună lucrările. Artiștii consacrați, care aveau loc să expună, precum și cei mai noi în branșă – au fost pe picior de egalitate în online?
Trecerea de la spațiul real la cel virtual a fost doar un model pentru a face lucrurile să funcționeze. Este o metodologie și o practică diferită. Stilul și rutina online nu schimbă valoarea ori nonvaloarea estetică. Faptul că există mai mult spațiu nu te face automat un artist mai bun. Artiștii și expozițiile au nevoie de spațiu fizic. Pentru valoare și autenticitate este nevoie de un „Denkraum” complex, organic, radical, poetic, intelectual, politic dar oricum coerent și mandatat educațional.
Prin metoda online obținem doar o cameră unde și de unde se arată arta. Funcțională pentru documentare, comunicare, educație, activități comerciale. Cum încă nu există metode curatoriale pentru expozițiile online, expozițiile filmate rămân expoziții filmate și atât.
Pandemia de coronavirus a marcat multă lume. S-au născut artiști care să speculeze ceva din pandemie? Sau poate că sunt cazuri de artiști deja cunoscuți care au pregătit lucrări cu și despre criza de Covid-19…
Artiști ori grupuri de artiști au reacționat având un model recunoscut. De la începutul secolului 16 și până în secolul 18 artiștii au încercat să explice prin desene, gravuri, texte, catastrofele, dezastrele, marile epidemii, frica, violența, necunoscutul cu agende de tipul „tot ce este nou și urmează să fie nou”. Artiștii au înțeles în această pandemie fragilitatea contextului. Și când fragilitatea este accentuată critica instituțională dă semne de slăbiciune. Ori grila etică pentru politicile economice ale instituțiilor de artă, mai precis fluxul banilor trebuie atent observate. Cadrul solidaritate – comunitate – ecologie trebuie să rămână sănătos.
