PROPOLISUL (I)

Propolisul este o substanţă răşinoasă, cleioasă, puternic aromată, divers colorată (maro-verzui), recoltat de către albine din mugurii şi scoarţa copacilor, este foarte importantă pentru colonia de albine, dar şi pentru sănătatea oamenilor, este considerat produsul miraculos din stup, descoperit şi folosit de milenii de om ca substanţă vindecătoare. Albinele îl folosesc la „lăcuirea” celulelor în care vor creşte puietul, la „zugrăvirea” pereţilor stupului, la „cimentarea” sau „legarea” fagurilor de rama de lemn, la astuparea crăpăturilor stupului, la micşorarea urdinişului sau acoperirea diverselor resturi pe care albinele nu le pot căra afară din stup. Aici vreau să vă dau un exemplu pe care l-am citit şi eu din cărţi şi care de-a lungul anilor l-am întâlnit în stupină. Dacă intră un şoricel în stup, acesta este înţepat cu venin şi omorât. Fiind prea mare să-l poată evacua din stup, cadavrul lui este acoperit cu un strat de propolis. Astfel „îmbălsămat” nu se descompune şi putrefacţia ţesuturilor nu se produce timp îndelungat (cărţile de specialitate menţionează 5-6 ani). Propolisul are ca surse principale: secreţia plantelor, răşinile din scoarţa copacilor, muguri de plop, muguri de mesteacăn, castan, salcie, alun, brad, prun, ulm, stejar, frasin etc. Se poate crede că datorită atâtor feluri de plante sursă, există diferite tipuri de propolis, totuşi, indiferent de origine, propolisul are efecte asemănătoare. În articolele viitoare vă voi dezvălui: caracteristicile propolisului, compoziţia, proprietăţile farmacologice, efecte, acţiuni, indicaţii şi contraindicaţii şi preparate sau produse cu propolis. Apicultor: drd. ing. Doşteţan Cornelia Membră în conducerea Societăţii Române de Apiterapie