Despre morţi numai de bine?

Creştineşte mi se tot spune că despre morţi să vorbim numai de bine. Dar oare este aşa de uşor să ştergem cu buretele viaţa unui om? Moartea este aceeaşi pentru toţi, îi uniformizează pe indivizi, fie ei bogaţi sau săraci, deştepţi sau proşti. Dar viaţa, nu. Cum şi-au trăit viaţa rămâne în amintirea noastră. Nu de puţine ori nu m-am ferit să amintesc lucrurile rele făcute de unii oameni în timpul vieţii lor, dar şi la moartea acestora. Cu tot respectul datorat familiei şi prietenilor acestora (atâţia câţi a avut fiecare), cred că despre oameni trebuie să vorbim onest, fără minciună. Făţărnicia şi ipocrizia unor babe care plâng şi îşi smulg părul din cap la înmormântări mă irită, chit că în timpul vieţii ori nu ştiau cine a fost persoana decedată sau o bârfeau mereu. Plâng şi eu la moartea unui om drag sau a unei personalităţi publice ale cărei realizări şi comportament în viaţă sunt demne de stimă şi respect. Cu toţii facem greşeli, şi atâta timp cât sunt mici sau ni le însuşim, putem fi iertaţi de cei din jur. Dar oare merită uitarea noastră toţi? Cum ar fi ca evreii, ţiganii şi alte etnii să uite ce a făcut Hitler? Sau Antonescu? Sau Stalin? ªi nu vorbesc de iertare aici… Nu cred în iertare. Putem ierta o iubită, un copil, un prieten pentru o gafă sau o oarecare ispravă. Dar nu cred că suntem în măsură să iertăm morţii de marile păcate. Acesta este apanajul unei entităţi superioare. Noi putem vorbi de uitare. Adesea şi în Sibiu văd oameni grăbiţi să arate cu degetul la cei ce nu uită, mai mult aduc în spaţiul public, greşelile grave şi comportamentul inuman al unor indivizi în timpul vieţii. Cu toţii la moartea unor astfel de persoane se grăbesc să ierte (chit că nu pot) şi să uite… De ce să uităm? Mai bine să ne aducem aminte de cei de lângă noi aşa cum au fost, cu bune şi cu rele. Nu cred că moartea poate şterge suma amintirilor noastre. Oamenii care au supravieţuit istoriei naţionale au fost cel mai adesea cei ce au realizat ceva pentru români în timpul vieţii şi nu cei ce au strâns averi. Credeţi că va mai ştii cineva peste 100 de ani cine a fost Becali? Aşa cum nu ne amintim nici numele marilor moşieri şi burghezi din secolul al XIX-lea… Dar de un Florian Pitiş mereu ne vom aminti! Călin Blaga [email protected]