Săptămâna trecută, Consiliul Local Sibiu a discutat în comisii și a votat bugetul orașului Sibiu. Nu este nici pe departe un buget grozav, ar fi putut fi de două ori mai mare, dacă România și Sibiul n-ar fi fost atât de serios afectate de crize, de guvernările anterioare, de pandemia de coronavirus, dar și dacă politicienii care fac administrație în Sibiu ar fi fost ceva mai competenți. În ședința Consiliului Local am asistat, de exemplu, la o luare de poziție greu de înțeles, din partea unuia dintre partidele de opoziție, care demonstrează cât de puțin pregătiți sunt unii dintre cei care formează astăzi „parlamentul” municipiului Sibiu.
Primarul unui oraș împreună cu echipa de directori pe care și-i numește formează echipa executivă. Ca în orice organizație, managementul este cel care construiește bugetul, administrează organizația și ia deciziile privind veniturile și cheltuielile. Consiliul de Administrație – în cazul nostru Consiliul Local – are menirea de a analiza, de a amenda și de a aproba sau nu acest buget. Acest executiv răspunde ulterior – în cazul nostru o dată la patru ani – în fața „acționarilor”, adică în fața cetățenilor.
Să vii în ședința în care se votează bugetul și să te plângi că acesta nu a fost dezbătut suficient, după ce timp de aproape o lună nu am citit și nu am auzit de nicio propunere serioasă care să îmbunătățească proiectul creionat de primărie, asta nu reprezintă altceva decât un joc ieftin de politician. Am înțeles destul de clar (și nimeni n-a contestat mesajul) că în comisia de specialitate a Consiliului Local, din care fac parte reprezentanții tuturor partidelor, s-au analizat toate capitolele propuse de primarul Astrid Fodor și de echipa care a scris acest buget. Acolo era cea mai bună ocazie să aduci amendamentele pe care alegătorii tăi, presupunând că i-ai consultat, ți le-au transmis. Dacă ele n-au „trecut”, asta nu înseamnă altceva decât că ori nu ai majoritate în „Consiliul de Administrație”, ori propunerile n-au fost strălucite.
Alegătorii din Sibiu nu vor scandal de dragul imaginii vreunui partid sau a șefului vreunui partid. Alegătorii nu vor scandal de dragul carierei unora sau altora din Consiliul Local. Ăsta este motivul pentru care, după ultimele alegeri, unele partide au primit doar vreo doi – trei consilieri. Așteptările sibienilor nu sunt pentru declarații goale de conținut, ci pentru idei și mai ales pentru acțiuni care să le facă viața mai bună. Propuneri de genul „să reparăm gardul școlii” sunt ridicole atunci când rostim discursuri.
Bugetul unui oraș este vârful aisbergului, el reprezintă o administrație pusă în funcție de alegătorii despre care vorbeam mai sus. De aceea, să-i ceri unui primar să execute proiecte care aparțin concurenței electorale este ca și cum i-ai cere unui dirijor să cânte partitura dintr-un alt spectacol. Dar chiar și-așa, mecanismul democratic îți permite să intervii, dacă ești în opoziție, să-ți susții propriile idei și să votezi împotriva celorlalte, dacă nu ești de acord cu ele. Este însă caraghios să te plângi că ceilalți au majoritate și nu ți-au acceptat ideile. Sunt sigur că, dacă ar fi fost geniale, ar fi fost îmbrățișate de toată lumea.
