Muzeul Astra organizează astăzi o reconstituire a obiceiurilor de Sânziene, între orele 10-16, la gospodăria de oier transhumant, provenită din Rășinari.
Evenimentul face parte din programul cultural de punere în valoare a noului circuit expoziţional dezvoltat în cadrul proiectului Utilizarea tehnologiei multimedia de ultimă generaţie în accesibilizarea patrimoniului etnografic din Muzeul Astra, finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, APELUL Susținerea expozițiilor inovative cu bunuri culturale mobile restaurate.
O ceată de tineri din Rășinari îi vor introduce pe vizitatori în obiceiurile legate de ziua de Sânziene, așa cum le-au moștenit de la cei dinaintea lor:
„Așa cum se întâmplă la toate marile sărbători, și de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, conștiința populară a dezvoltat și a păstrat obiceiuri ce legau natura cu credințele în speranța de mai bine. La Rășinari, gesturile simbolice începeau din zorii zilei și erau rânduite până seara: fetele se spălau în zori cu rouă de la sânziene, ca să fie mai frumoase și mai sănătoase. Apoi, tot pe rouă culegeau florile de sânziene, din ele făceau cununi, câte una pentru fiecare membru al familiei pe care aceștia le aruncau pe casă.
În amintirea misiunii profetice a Sfântului Ioan Botezătorul, din clipa în care trăgeau clopotele la vecernie, slujba de seară, și până seara târziu, pe ulițele Rășinariului nu mai contenea bătaia cu apă a junilor și copiilor de toate vârstele, organizați pe prietenii, pe ulițe sau în apropierea fântânilor, elementul bine pus la punct fiind întotdeauna luarea prin surprindere a trecătorilor. Legendele populare românești spun că sânzienele sunt zâne bune, care au fost fete de împărat, apoi fiind răpite de zmei au devenit divinități ale pădurii și ale câmpului care umblă și joacă noaptea pe câmpuri dându-le rod bun, iar de ziua soarelui iau puterea și mirosul florilor.
Substitutul lor fitomorf este floarea de sânziene, care înflorește la solstițiul de vară. Sânzienele sunt cunoscute și ca importante plante de leac. Florile erau culese în zorii zilei de sărbătoare, iar tulpinile, rădăcinile și semințele erau adunate doar toamna, apoi erau legate în mănunchiuri, împreună cu funii de usturoi, și se păstrau sub streașinile caselor, ca panacee pentru diferite boli, dar și pentru alungarea spiritelor malefice”, a declarat Mihaela Gherghel, muzeograf Muzeul Astra.
