Cum dezvăţăm copilul să ne lovească?

,,Avem un băieţel de aproape 3 ani care a început de curând să ne lovească, pe soţul meu şi pe mine, atunci când nu primeşte ce vrea. Ce să facem?” Majoritatea copiilor mici sunt vulnerabili la frustrare, aceasta fiind o vârstă la care ei învaţă cum să-şi gestioneze şi să-şi manifeste dorinţele. Atunci când încearcă să vă transmită ceva sau pur şi simplu să vă atragă atenţia asupra lui şi observă că nu reuşeşte, iar frustrarea devine intolerabilă, copilul explodează. Deşi nu toţi copiii reacţionează în acest mod, este totuşi ceva specific grupei sale de vârstă şi este bine să nu o luaţi personal. Primul lucru pe care îl puteţi face este prevenţia: observaţi situaţiile în care cel mic vă loveşte şi încercaţi să-l ajutaţi să nu ajungă acolo. Distrageţi-i atenţia de la ceva ce îşi doreşte dar nu are voie, ajutaţi-l când nu reuşeşte să facă singur ceva, atât cât să se descurce şi învăţaţi-l cum să-şi exprime dorinţele în aşa fel încât să nu fie necesare loviturile. Petreceţi cu el suficient timp jucându-vă, plimbându-vă sau alintându-l. Dacă totuşi vă loveşte, nu îl loviţi înapoi. Va fi confuz dacă i se va interzice să facă ceva ce dumneavoastră îi faceţi lui. Amintiţi-vă în fiecare moment că de la părinţi învaţă cum să se exprime. Învăţaţi-l să vă comunice în alte moduri ce-şi doreşte, verbalizând pentru el. Distrageţi-i atenţia de la lovituri, antrenându-l în jocuri distractive cu mâinile şi amintiţi-i că ,,Pe mama şi pe tata îi doare când îi loveşti” sau că ,,Noi nu lovim!” Îmi puteţi adresa întrebări din domeniul psihologiei copilului pe adresa [email protected]. Răspunsurile vor fi publicate în ziarul Sibiu 100%. Oana Vasiu Psiholog clinician cabinetpsihologie.blogspot.com