Are 25 de ani şi piesa ei se joacă la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu

Alexandra Maria Pâzgu din Sibiu este autor dramatic şi este proaspăta cştigătoare a unui premiu în cadrul unui stagiu de practică teatrală, finanţat de UE şi organizat de teatrul independent numit „Teatru-74”, în parteneriat cu Universitatea de Artă Târgu-Mureş. Premiul este participarea la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, cu spectacolul său, „The H(eden) Garden”, după „Livada de vişini”, de A. P. Cehov. Viaţa „artistică” „Ce vrei să te faci când vei fi mare? Se spune că oamenii devin ceea ce au fost dintotdeauna”, spune Alexandra Maria Pâzgu în textul ei cştigător. Când era mică, spunea că vrea să se facă scriitor sau doar „că vrea să se facă mare”. Acum e autor dramatic şi predă studenţilor de la Catedra de Artă Teatrală din Sibiu. La 25 de ani, este masterandă la Scriere Dramatică, în cadrul Universităţii de Artă Târgu-Mureş, în clasa Alinei Nelega, şi autoarea unui text original pentru un performance pentru şase actori, care a convins juriul format din 15 personalităţi ale teatrului românesc să îi dea şansa de a-şi vedea spectacolul jucat, chiar dacă e neplătit, în cadrul unuia dintre cele mai importante festivaluri din lume, precum şi în cadrul altor teatre, din Cluj şi Iaşi. Proiectul „Practica Teatrală în Regiunile Centru şi Nord-Vest” are ca scop principal uşurarea tranziţiei studenţilor de la şcoală la experienţa conceperii şi reprezentării unui spectacol, ca şi companie de teatru independentă, şi vizează în mod prioritar studenţii din anii terminali (la nivel de licenţă şi masterat) din şcolile de teatru de la Târgu-Mureş, Cluj-Napoca şi Sibiu. „Ni s-a spus să facem o simulare de 12 echipe de teatru independent şi fiecare echipă a primit toţi membrii de care avea nevoie. Mi s-a părut o şansă foarte bună şi o situaţie protejată în care poţi să ai contact cu actorii direct”, spune Alexandra Pâzgu. Cum se naşte un spectacol cştigător S-a pornit de la rescrierea unui text antologic, ales de dramaturg, iar Alexandra a ales să facă o adaptare pentru tinerii din ziua de azi a „Livezii de vişini”. După 15 drafturi şi o metodă de lucru care a însemnat să porneşti de la un material viu, de la amintirile, jocurile, copilăria actorilor, să accepţi şi să structurezi improvizaţia lor, să te bazezi pe faptul că ei reprezintă un nucleu, că au o tehnică de joc pe care au învăţat-o împreună, Alexandra Pâzgu a creat un text simplu, fără artificii, corect şi autentic şi un univers emoţional în care ne regăsim cu toţii. „Toate poveştile de acolo sunt poveştile noastre, ale întregii echipe, iar asta a creat o adeziune între noi şi a contribuit la stabilirea unei relaţii bazate pe încredere. Nu înseamnă că textul final reproduce poveştile celor implicaţi în proces, fie le-am dramatizat, le-am lipit, le-am exagerat. Cumva pornind de la un material viu, l-am estetizat. Dar faptul de a povesti amintiri, de a da acces la povestea ta a contribuit la crearea relaţiei, a atmosferei şi a sursei mele de inspiraţie”. Ca autor dramatic, pentru Alexandra Pâzgu, devizele-cheie sunt acelea că „rezultatul nu va putea niciodată să ţină loc procesului”, că „ideal ar fi să poţi să scrii pentru actori”, că cel mai autentic mod de a face teatru e acela născut din „întâlniri frumoase” cu oameni cu care te înţelegi şi care au aceleaşi idei despre teatru ca şi tine, că „pentru a face orice, trebuie să fii echilibrat”. ,,Mi-am făcut griji, că erau spectacole postmoderne şi revoluţionare şi lumea aplauda şi le plăcea. Mă gândeam, «Uau, asta e generaţia noastră, care doar ironizează, batjocoreşte şi nu e mulţumită cu ce s-a făcut până la ea, dar nu propune nimic în schimb, mi-am zis. Chiar suntem aşa de goi?» Nu ne-am gândit la cum va fi apreciat proiectul nostru şi pe parcursul repetiţiilor ne spuneam că nu contează ce fac ceilalţi, contează doar ca ceea ce facem noi să fie sincer şi autentic. Când am cştigat, m-am bucurat pentru că oamenii au fost emoţionaţi de aceleaşi lucruri care ni s-au părut şi nouă emoţionante şi asta a fost o asigurare că mergem pe drumul cel bun. Pentru că e nevoie de emoţie. Dacă simţi emoţia, există şi comunicarea”, spune tânăra autoare. Viaţa „civilă” În iunie, Alexandra îşi va susţine disertaţia la masteratul de Scriere Dramatică pe tema „Autorul dramatic în contextul teatrului românesc contemporan”, bazată pe procesul de lucru din proiectul de practică teatrală. „Probabil după aceea o să-mi caut un doctorat, poate la Cluj, în Belgia sau în Olanda. ªi aş vrea să continui să scriu”. Când nu e la Mureş, e asistent universitar şi susţine seminariile de Dramaturgia spectacolului, Teoria şi practica spectacolului, Introducere în teoria dramei, Istoria teatrului universal şi Istoria teatrului românesc, studenţilor de la Actorie şi Teatrologie-management cultural de la Catedra de Artă Teatrală, din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte din Sibiu. „Să predai poate fi foarte stimulant. În primul rând, îţi stabileşte o rutină de lucru care e foarte diferită de cea de a fi într-un proiect sau a scrie teatru. E o igienă a documentării şi cumva rămâi prezent la cunoştinţele pe care le-ai acumulat. Te ţine în domeniu, într-un fel. Pe de altă parte, când studenţii nu sunt foarte interesaţi, poate fi foarte dezamăgitor”. Ce ar face cu un milion de euro: „Mi-ar plăcea să existe un centru cultural independent în Sibiu, dar care să colaboreze cu instituţiile. Nu cred că singur poţi face o revoluţie. Mi-ar plăcea să fie un centru unde să fie o întâlnire între arte, iar rolul meu să fie acela de a promova şi crea un text nou de teatru. Problema e că trebuie să fie un nucleu organizatoric foarte puternic şi să existe siguranţa unui venit sigur”. Ioana Mălău