Baruri de poveste

Camere în semiîntuneric – cu fum de ţigară plutind în rotocoale lăptoase peste mesele de lemn. Zgomot de capace de sticle de bere desfăcute în serie. În paharele înalte băutura curge rapid iar mâini nerăbdătoare le ridică rând pe rând de pe bar. Scrumiere mari, încăpătoare sunt aşezate în fiecare colţ. Aparatele de jocuri păcănesc într-una, acţionate mecanic de mâini tremurânde, cu degete butucănoase. Un bărbat stă ghemuit pe scaun, aplecat parcă în apărare deasupra paharului său mic cu lichid transparent pus pe masă. Un altul, îmbrăcat într-un pulover încheiat cuminte până la ultimul nasture, priveşte circumspect în jur ştergându-şi atent spuma de bere de pe buze. Un tânăr cu un fes îndesat pe cap îşi colectează premiul de la loz – în votcă. Barmaniţa joacă table şi discută veselă cu clienţii ei. Un bărbat în pantaloni de stofă dungaţi porneşte o maşină de jocuri şi cştigă rapid 50 de lei. Un ospătar cu capul sprijinit în palme urmăreşte fără prea mare interes ce se întâmplă în jur. Între mit şi realitate Reporterii Sibiu 100% au vizitat câteva dintre cele mai vechi baruri de cartier ale Sibiului. Au apărut sau au fost renovate în anii 90. Pentru unii mit, pentru alţii realitate zilnică, aceste locuri încă mai există. Susţinute mai mult de activitatea loteriei şi de preţurile lor mici, ele ar putea deveni istorie în câţiva ani, odată cu dezvoltarea oraşului şi creşterea numărului de localuri moderne. Între timp însă, barurile de cartier îşi ţin uşile deschise – pentru sibienii din imediata vecinătate şi pentru setea lor – de poveste. De la prăjituri la bitter În timpul comunismului aici funcţiona cofetăria Gladiola. Astăzi pe strada Reconstrucţiei în barul Ovidiu nimeni nu-şi mai aminteşte de gustul eclerelor sau amandinelor de odinioară. Vodca şi bitterul în schimb sunt la mare căutare. E trecut puţin peste ora 8 dar camera micuţă e aproape goală. Rezemat de bar un bărbat îmbrăcat în blugi şi cămaşă scrobită, soarbe cu nesaţ din paharul de bere ce i-a fost întins. ªi-l umple numai pe sfert din cauza spumei groase, bea şi îl umple iarăşi, cu poftă. „Vin vecinii din cartier dar şi muncitori ai firmelor din apropiere – oameni de toate vârstele”, spune barmanul Gheorghe Grecu în timp ce se îndreptă grăbit către noii săi clienţi, trei bărbaţi ce tocmai au intrat pe uşă. Doi dintre ei, mai în vârstă se aşează tacticos la masă şi îşi aprind câte o ţigară. Cel mai tânăr se repede încântat la unul din aparate. Pentru toţi, Gheorghe umple pahare de 50 de mililitri, pe care le aşează zgomotos pe bar. La Suru Am lăsat în urmă barul Ovidiu în timp ce puţinii clienţi urmăreau cu interes ştirile de la ora 9. În interesecţia străzilor Rusciorului şi Bagdazar, barul Suru era foarte animat. Mai mulţi bărbaţi adunaţi în jurul aparatelor de jocuri comentau agitaţi, gesticulând cu berile în mână. „Barul acesta e aici de când mă ştiu. A fost înainte de ’89 o bombă de cartier – la Trimmer îi spunea. Patronii actuali l-au transformat în restaurant”, ne spune cu mândrie Ghiţă, un bărbat îmbrăcat modern, cu părul prins într-o codiţă mică la spate. „Am preluat barul în 1994 şi am schimbat totul – de la podele la pereţi. Avem toate tipurile de clienţi – de la boschetari la profesori universitari”, adaugă şi Dorina Drăgoi, proprietara localui. De la ea aflăm că cel mai important motiv pentru care sibienii aleg barurile de cartier este preţul mic al băuturii – şi vecinii – prieteni pe care îi întîlnesc mereu aici. Barul cu film „De ce să mă duc pe centru să beau o bere când aici pot să beau două?”, ne atenţionează Mişu Solomonovici un client fidel al Barului de zi de pe strada Ocnei. Între două discuţii despre politică şi sport, bărbatul în vârstă de 52 de ani ne povesteşte că localul a fost rând pe rând restaurant, magazin de pâine şi vinărie şi că, în cei mai bine de 25 de ani de existenţă şi-a menţinut aspectul, mobila dar şi clienţii. ªi în acest bar vin oameni de toate categoriile, de la muncitori şi şomeri la intelectuali. Cele mai ocupate zile ale lunii sunt pentru barmaniţa de aici, cele de pensie sau de salariu în care marea majoritate a bărbaţilor din cartier vin să cinstească o bere, o votcă sau un rachiu alb. În urmă cu patru ani Bar de zi a fost vedeta unui film regizat de Corina Radu, laureat al mai multor festivaluri naţionale şi internaţionale. Documentarul prezenta viaţa simplă dar plină de şarm a clienţilor de aici. Masa microbiştilor În apropierea gării Sibiu barul Ambasador îşi leagă numele de consulatul german care funcţiona în anii ’90 pe strada…. Astăzi localul a fost transformat în loc de întâlnire pentru suporterii stelişti. „Clienţii sunt majoritari din cartier – locuiesc sau lucrează aici dar şi călători CFR. Se strâng mulţi la meciuri dar şi la alte petreceri pe care le organizăm”, ne spune Sorin Nan, proprietarul barului, la rândul său un stelist înfocat. În timpul unui carnaval organizat anul acesta în februarie clienţii Ambasadorului costumaţi în luptători, magicieni şi bebeluşi au dansat în jurul rondului de pe strada Constiuţiei. „După un 8 martie organizat de noi, au început să vină şi soţiile – duminica după biserică sau seara, înainte de închidere”, mai spune Sorin Nan (foto) care a format o echipă de fotbal cu clienţii barului. Trecând nepăsători prin faţa lor, mulţi sibieni nu cunosc lumea barurilor de cartier. Unii le judecă a fi murdare, pline de beţivi şi scandaluri. Păşind în interior însă, observi că ele sunt pline de oameni iar marea majoritate dintre ei sunt feţe cunoscute pe care le vedem în fiecare zi pe stradă, în magazine sau chiar la muncă. ªi în semiîntuneric viaţa poate fi veselă sau tristă. Depinde ce parte a paharului alegi să priveşti. Cele mai consumate băuturi alcoolice 1. Bere – cu preţuri de la 2,5 lei 2. Coniac, rachiu alb şi bitter – între 2,5 şi 3 lei 3. Vodca – între 3 şi 4 lei Alexandra Ion Cristea Foto credit: Sebastian Sabo