Voluntari la Mocăniţa

Sunt 4 ani de la iniţierea proiectului de repunere în funcţiune a trenului de cale îngustă ce a circulat până în 2001 între Agnita şi Sibiu. Într-un mod sau altul, marea majoritate a sibienilor au aflat despre Mocăniţa Hârtibaciului şi au fost mândri de succesele obţinute de echipa care se ocupă de revenirea ei pe şine. Pentru cei care se întreabă astăzi de ce trenul nu circulă încă, cei care trudesc de zor la acest proiect răspund: Mocăniţa e în lucru. Şi faptul că cineva încă se mai interesează de refacerea ei e semn bun, că lucrurile merg spre o finalitate. Reporterii Sibiu 100% i-au căutat pe cei ce pun umărul efectiv la reabilitarea Mocăniţei. Tineri din mai multe zone din România de diferite vârste şi meserii, sunt cei care menţin visul treaz. Lucrând mai mult în timpul liber, ei desfac, vopsesc, lipesc şi montează încet-încet, Mocăniţa înapoi pe şine. În soare O sâmbătă ca oricare alta şi un drum de Agnita la fel de prăfuit şi plin de maşini. Mergând cu viteza melcului în căldura sufocantă, începi să apreciezi altfel o eventuală călătorie cu trenul, cu vântul suflând în voie prin geamurile larg deschise. Dar până la posibila „întoarcere” a Mocăniţei, multe zile cu soare arzător vor mai trece, iar voluntarii care ajută la refacerea ei nu se pot alina decât cu gândul că tot efortul lor nu va fi în zadar. Urcaţi pe scheletul de lemn al unei foste magazii de materiale de la ieşirea din oraş, cei trei băieţi prezenţi astăzi „pe teren” sunt ocupaţi cu dezasamblarea lemnelor. Scările sunt mutate dintr-o parte într-alta, tinerii se caţără curajoşi pe bârnele ce scârţâie la orice mişcare. „Vom muta acest fost depozit de mărfuri de cale ferată, în gara din Agnita, unde îl vom folosi tot ca magazie dar şi ca atelier de întreţinere”, ne explică Mihai Blotor, preşedintele asociaţiei de voluntari care se ocupă de refacerea şi întreţinerea Mocăniţei. Copilul de vis-a-vis Aceştia sunt Prietenii Mocăniţei – un grup de tineri entuziaşti care se întâlnesc periodic, în timpul lor liber. Ei curăţă clădirile gărilor, vopsesc, repară sau montează geamuri pe vagoane dezafectate, repară turnuri de apă sau consolidează adăposturi de lemn. „Meseria mea este web-desinger dar sunt interesat de arheologia industrială”, spune sibianul Mihai Blotor. „Sunt electrician, montator de clime şi ventilaţii. Trebuie să repar – să readuc la viaţă – lucruri pe care lumea, fără drept, le aruncă la gunoi”, spune Virgil Buda, originar din Şerbăneşti, Vâlcea. „Tatăl meu a fost mecanic de locomotivă. Prima lui cursă a fost pe ruta Sighişoara-Agnita”, povesteşte nostalgic Dan Cîndea, de meserie conducător auto. De câteva săptămâni, echipei voluntarilor Mocăniţei s-a alăturat şi Paul Roman sau „copilul” cum obişnuiesc ei să îi spună. „Mi-ar plăcea să fie refăcută Mocăniţa fiindcă am ajunge mai repede la Sibiu decât cu autobuzul”, spune Paul în vârstă de 11 ani, în timp ce desface două şuruburi încăpăţânate. Lucruri vechi „Mie îmi plac lucrurile vechi şi poate mai sunt oameni ca mine”, spune elevul Claudiu Bonea, membru al Serviciului de Voluntari Agnita (S.V.A.). El participă, alături de colegii săi liceeni, la o parte din acţiunile Prietenilor Mocăniţei. „Ne ocupăm timpul liber, facem ceva pentru comunitate dar ne şi distrăm când lucrăm”, rezumă Claudiu activitatea sa pe „calea ferată”. În timp ce Claudiu a ajutat la demonatarea magaziei de unelte, fetele, membre ale SVA, au vopsit barierele staţiei din gara Agnita. La acţiunea Prietenilor Mocăniţei desfăşurată sâmbătă, 9 iulie, au luat parte un număr de 10 voluntari. Aceasta a fost însă o rată de participare foarte bună. La fiecare dintre ultimele acţiuni organizate de asociaţie din noiembrie 2010 până în prezent, au ajutat, în medie, numai 5 voluntari. Implicaţi pe şine Asociaţia ,,Valea Hârtibaciului” a reuşit în anul 2008 să claseze Mocăniţa ca monument istoric industrial, împiedicând desfiinţarea acesteia. Pentru administrarea liniei a fost înfiinţată Asociaţia ,,Consorţiul pentru Dezvoltare Intercomunitară Sibiu-Agnita”, formată din consiliile locale ale localităţilor de pe traseu, care a obţinut concesionarea liniei pentru o perioadă de 25 de ani. Asociaţia Prietenii Mocăniţei creată în anul 2009, este formată din 11 membri activi, dar la acţiunile sale participă ocazional voluntari din diferite oraşe ale ţării. Scopul acesteia este întreţinerea şi refacerea graduală a bunurilor căii ferate înguste ce leagă Sibiul de Agnita. Să meargă ceva Refacerea Mocăniţei e un proiect ambiţios, cu asta sunt de acord toţi tinerii care ajută la realizarea lui. Între organizarea diferitelor acţiuni, a obţinerii finanţărilor, a consultanţei pentru proiecte sau pur şi simplu în relaţiile cu autorităţile, mare parte din entuziasmul voluntarilor se poate pierde. „Dar când îi aud pe prieteni că vor să vină la Agnita, că sunt încă interesaţi de munca noastră, totul are un rost”, spune Mihai Blotor. „Sunt mulţi care iau activitatea noastră în joacă şi tocmai de aceea vrem să le demostrăm că se poate”, adaugă şi Virgil Buda. Pentru anul 2011, Prietenii Mocăniţei îşi propun organizarea unei tabere de muncă în luna septembrie, pentru refacerea aliniamentului unei porţiuni de terasament dar şi continuarea eforturilor pentru punerea pe şine a uneia dintre garnituri. „Munca merge foarte încet, fiind vorba de voluntariat. Dar trebuie totuşi să facem să meargă ceva”, conchide Mihai Blotor. Pe merit Toţi cei care sunt interesaţi să vadă Mocăniţa din nou pe şine sau pur simplu să grăbească procesul refacerii ei, se pot implica de pe acum în acţiunile de voluntariat, strângere de fonduri sau promovare. Pentru ca, la final, să îşi poată atribui pe merit, un mic rol în repunerea pe roţi a unei părţi din istoria Sibiului. Sprijin din UK Sibiu Agnita Railway U.K. (SARUK) este asociaţia alcătuită din 17 experţi feroviari britanici care contribuie la proiectul Mocăniţa Hârtibaciului prin promovare, atragere de fonduri necesare lucrărilor şi coordonarea relaţiilor cu autorităţile. Fundaţia Mihai Eminescu este un alt actor implicat în proiect. Alexandra Ion Cristea