S-au scurs deja două săptămâni de la începutul campaniei electorale. În afară de panouri, afişe şi bannere electorale, destul de răzleţe şi montate prin sate, în funcţie de culoarea politică a primarului, această perioadă nu se diferenţiază cu nimic de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în spaţiul public. Războiul între palatele Cotroceni şi Victoria se manifestă în acelaşi ritm şi registru ca şi până acum, între reprezentanţii acestora circul politic fiind în toi. Iar acuzele și apelativele nu mai au nicio limită, dorința de discreditare fiind maximă – de la „spionaj” la „ boala Parkinson”, de la „ofițer acoperit” la „suferințe de ordin mintal”, nicio vorbă nu mai e trecută prin filtrul unei doze minime de bun simț, responsabilitate şi moralitate.
Dar mai presus de această mascaradă de care românii s-au săturat până peste cap, campania electorală a fost trecută în umbră de audierile, procesele şi scandalurile cu miză financiară imensă. Justiţia s-a dezlănţuit şi se manifestă cu o frenezie surprinzătoare, aflată în punctul culminant, înainte de deznodământul mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu. Implicate sunt atât persoane cu notorietate din toată clasa politică românească, cât şi oficiali şi oameni de afaceri ce figurează pe primele locuri în topurilor bogaţilor României.
Zilnic, ştirile privind arestările sau acţiunile ilegale în care sunt cercetate nume importante ţin capul de afiş în toată mass-media, astfel încât prezentările unor programe de ţară ale candidaţilor, pe care noi suntem chemaţi să îi votăm peste două săptămâni, trec pe planul al doilea.
Ba mai mult, chiar dacă aceștia participă la dezbateri, temele de discuție se concentrează pe lucruri precum casele şi averea candidaţilor, dacă au sau nu copii, dacă au fost sau nu ofiţeri acoperiţi ori pe lungimea tocurilor pe care le poartă la pantofi şi nu pe problemele arzătoare cu care se confruntă ţara pe care se bat să o conducă. În acest moment, România e pe ultimul loc din UE la construcţia de autostrăzi, numai în ultimii 3 ani au plecat din ţară peste 10.000 de medici, în timp ce românii sunt tot mai bolnavi sau chiar mor din cauză că nu mai are cine să îi trateze, iar sistemul de învăţământ este cel mai prost finanţat din Europa, cu puțin peste 3 % din PIB. Agenda cetăţeanului este simplă. La un minim sondaj pe stradă înţelegi că oamenii își doresc salarii şi pensii decente, sisteme de sănătate şi de educaţie bine puse la punct şi o economie care să meargă şi să asigure locuri de muncă în ţară. Românii aşteaptă un lider care să se distingă din mocirla hoţilor, corupţilor, imoralilor şi care să aibă puterea să îi scoată din această tranziţie interminabilă.




