-3.7 C
Sibiu
luni, ianuarie 13, 2025

O zi în Zăvoi

Cele mai citite

Alexandra Ion Cristea; Fotocredit: Dragoş Dumitru Dimineţi agitate cu zeci de maşini aglomerându-se la semafoare. După-amieze prăfuite cu oameni grăbiţi, îndreptându-se fiecare către un loc bine ştiut. Seri leneşe – cupluri plimbându-se la braţ pe Corso sau femei împingându-şi copiii în cărucioare mari, pe bulevardul Mihai Viteazul. Pensionari opriţi „la o poveste” pe o bancă, în parcul Sub Arini. Sunt zile obişnuite pentru mare majoritate a sibienilor, monotone şi parcă identice prin felul în care se scurg liniştite, una după alta. La câţiva kilometri departare, dar la o eternitate distanţă de Sibiul curat şi ordonat, aglomerat uneori dar primitor şi pitoresc, timpul se scurge însă într-un mod diferit. Nu numai casele şi oamenii din Zăvoi, cartierul ţiganilor din Turnişor, sunt altfel, dar şi orele, minutele şi secundele au o însemnătate aparte în acest colţ de oraş. Reporterii Sibiu 100% au vizitat una dintre cele mai sărace zone ale Sibiului. Am căutat să aflăm ce înseamnă aici o zi obişnuită şi cum se măsoară vieţile oamenilor în acest loc, rupt parcă din Evul Mediu. Stâlpul de peste râu Sunt 50 de copii care pleacă dis-dedimineaţă către şcoli sau grădiniţe. Traversează cu toţii podul improvizat peste Cibin, parte stîlp de tensiune culcat la pământ, parte bârnă putredă cârpită pe alocuri cu stinghii de lemn şi chiar cu o veche uşă, aşezată de-a lungul. „Doi copii au murit aici, au căzut în apă şi s-au lovit la cap că e o piatră mare dedesubt, într-o parte”, ne explică Luiza Gerebeneş, una dintre cele mai vechi locatare ale cartierului. Vara e mai bine, căci oamenii pot traversa râul şi prin apă, dar iarna gheţuşul îi întoarce pe mulţi din drum, izolându-i practic în partea stângă a râului Cibin. Unul din lucrurile care te izbeşte la drumul copiilor spre şcoală e faptul că e „presărat” pe alocuri cu obiecte şi jucării de tot felul, ambalaje şi animale de pluş, peturi şi roţi de cauciuc abandonate în iarba arsă. Ar mai fi şi faptul că locatarii din Zăvoi mai au un drum „afară” din cartier, care ocoleşte zona caselor lor, bine amenajat şi cu pod sigur peste râu, dar pe care nu îl folosesc – de frică de câini. ªir de cărucioare E ora 9, iar soarele a ajuns în sfârşit să încălzească şi acoperişurile de tablă ale caselor. Trăgând în urma lor cărucioare improvizate sau urcaţi în căruţe – închiriate de la vecini, cu ziua – locatarii pornesc cu mic cu mare către rampa de gunoi de peste câmp. Colectarea fierului vechi e principala lor ocupaţie, dar şi singura sursă de venit pentru familiile fără ajutor social. În urma muncitorilor care sunt deopotrivă barbaţi în toată firea, bătrâni, dar şi femei şi copii, casele lor improvizate din lemnărie sau bucăţi de zid, rămân în linişte. O mamă îşi încropeşte o cafea şi îşi aprinde grăbită ţigara, cu ochii pe fetiţa de nici un an, rămasă acasă. Altă femeie îşi mătură tăcută bucata de „curte” care poate fi delimitată uşor, fiindcă nu are iarbă şi nici urme de foc. Pe masa uneia, o pâine scoasă din folia de plastic e bâzâită de zeci de muşte. Un sandviş pe jumătate mâncat a fost pus la păstrare pe masa alteia, lângă mai multe teancuri de rufe aşezate în stive. Doi băieţi se plimbă pe lângă casele pitice, urmaţi îndeaproape de o haită de câini. Sunt şi câteva femei aparent fără ocupaţie, ieşite în “stradă” la o poveste. Mai mulţi copii se ţin scai de fustele lor. Naveta la mâncare Porci mari dar şi purceluşi îndrăzneţi îţi ies mereu în drum. Unii îşi caută singuri mâncarea pe câmp, alţii grohăie nemulţumiţi în apropiere de coteţele lor.”Lasă că vi-i vaccinez eu”, spune râzând un bărbat răsărit parcă de nicăieri. E poştaşul zonei, prieten bun, venit în vizită. „ Nu apucă ăsta Crăciunul”, spune el în timp ce se chinuie, alături de unul dintre localnici, să prindă şi să imobilizeze unul dintre animale, aproape de-un gard. ”Ne ajută să le facem injecţii cu vitamine. Nu ni se îngraşă porcii, ce să le facem!”,spune Luiza, în vârstă de 42 de ani. Mai mulţi zăvoieni ies rând pe rând în uşile caselor lor, curioşi pentru ce atâta zgomot. Un bărbat îmbrăcat în blugi şi tricou, curat şi îngrjit, îl cheamă râzând pe poştaş pe la el, „să îi cunoască nevasta”. „Stai că vin, numa să îmi caut un pahar”, îi răspunde veterinarul de ocazie. Apoi pleacă amândoi agale, pe acelaşi pod mişcător, unul spre casa lui, altul la încărcat de fier. E trecut de ora 12. Degeaba aştepţi să se aprindă vreun foc sau să simţi vreun miros de mâncare în Zăvoi. Majoritatea locatarilor iau prânzul la cantina socială din Guşteriţa. Unii mănâncă acolo pe îndestulate, dar majoritatea aduc alimente acasă, pentru familiile lor. Se ceartă ăştia! Cum nu mai e nimic de făcut în afară de a-i aştepta pe cei plecaţi la rampă sau la cantină să se întoarcă, stăm în mijlocul cartierului alături de câteva femei cu copii mici în braţe. Dintr-una dintre case se aud voci, o femeie răstindu-se şi un bărbat strigându-i înapoi cuvinte neinteligibile. „Se ceartă ăştia! Un băiat cu soacra lui…”, ne explică sfătoasă Luiza Gerebeneş (foto). Nu trece mult şi strigătele se înteţesc, certăreţii ies în drum. Bărbatul gesticulează mult, iar apoi se îndreaptă supărat spre o casă aşezată mai jos. Se întoarce peste câtva timp iar strigătele repornesc. Mai mulţi zăvoieni curioşi se apropie rând pe rând privind peste gard. Unii intră în curte. Până să îţi dai seama, bătătura largă e plină de oameni care-şi vorbesc răstit, fără niciun rezultat. O maşină de Poliţie opreşte într-un târziu la poartă. Poliţiştii ascultă încruntaţi mărturiile celor prezenţi. O femeie în vârstă, cu obrajii supţi, aşezată pe o băncuţă la umbră, strigă de zor de pe partea cealaltă a drumului. „Arestaţi-i sau daţi-i la ziar că sunt o casă de nimic! Da! Da!”, spune ea dând agitată din mâini. Apoi îşi regăseşte ţigara uitată pe masă şi trăgând cu poftă, faţa i se acoperă de fum albicios. Un far lumină Când o nouă maşină a Poliţiei opreşte la locul scandalului, toată atenţia se îndreaptă către femeia care înjura cu foc de dincolo de drum. E înconjurată acum şi i se cer actele. Mai mulţi dintre curioşii adunaţi sunt ameninţaţi şi ei cu „controlul la buletin” şi grupul format ad-hoc se răspândeşte rapid. Cristina Răcianu ne arată interiorul casei ei, cumpărată cu 2000 de lei de la unul dintre localnici. Trei paturi aşezate de-a latul zidurilor – aici dorm femeia, soţul acesteia şi cei patru copii ai lor. O bucătărie mică e improvizată în intrarea casei, iar afară pe jos, o saltea pregătită de somn a fost întinsă tatălui Cristinei, care doarme „la aer, fiindcă îi place mai mult”. Întrebată fiind de felul în care îşi petrece serile, femeia născută în Zăvoi ne spune că roieşte tot în jurul copiilor. „Stau după fete să le schimb, să le spăl – se murdăresc uşor, cum se joacă. Afară, vedeţi cum e…”, spune ea îngândurată. Ne arată apoi improvizaţia de „sistem” electric pe care o foloseşte pentru a-şi lumina camera: o baterie de la o maşină, pe care sunt montate două fire. Acestea aprind un bec minuscul, de la un far, atârnat la loc de cinste, în mijlocul camerei. Părăsim „cartierul” Zăvoi în mijlocul căruia scandalul dintre cele două familii nu s-a stins încă. Cu gândul la iarna ce va să vină şi la permanenta ameninţare că locuinţele le vor fi dărâmate, sibienii de aici dorm nopţi grele, fără să aştepte cu prea mare entuziasm monotona zi de mâine. Conform recensământu
lui din anul 2002, la nivelul oraşului Sibiu au fost înregistrate 597 de persoane de etnie rromă. În cartierul de pe malul Cibinului locuiesc peste 90 de suflete

Publicitate
Ultimele știri

Horațiu Potra: Atât timp cât România e condusă de slugile globaliștilor, copiii noștri vor merge la război în Ucraina

Mai bine de 7 ore medieșeanul Horațiu Potra a fost audiat la Secția 4 de Poliție din București după...

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect