False aparenţe …

Ceea ce distruge viaţa este minciuna! Mediul ipocrit al vieţii este o imagine lipsită de expresivitate şi de voinţă proprie. Și ne complacem într-o situaţie în care încercăm uneori cu disperare să păstrăm aparenţele fără de care ne-am simţi deposedaţi de noi înşine. Acceptăm cu o uşurinţă uimitoare compromisuri cu noi înşine şi înşelăm fără scrupule şi remuşcări impunând celorlalţi false aparenţe. Astfel, deschizând larg ochii descoperim că aparenţele şi falsitatea sunt peste tot şi nu avem nevoie de prea multe ca să descoperim că suntem nişte impostori atunci când alegem imitarea pentru că ne e imposibil să trăim altfel într-o existenţă în care reducem totul la un joc de aparenţe. Apelăm la imitaţie fără să ştim că ea este o reacţie psihologică iraţională şi impersonală. O alegem însă din teamă. Teama că singuri nu vom şti ce să gândim, cum să fim, cum să ne comportăm. Ne îmbrăcăm în aparenţe şi lustruim imagini pentru a da iluzia unei identităţi cu care, din păcate, de multe ori, nu ne identificăm. Nu ştim că facem asta, dar descoperim atunci când viaţa ne încearcă că nu ştim ce am face noi. Știm ce şi-ar dori părinţii nostri să facem, partenerul, prietenii, dar nu ce vrem noi. Trist, pentru că astfel fugim de fapt de noi, de responsabilitatea deloc uşoară de a ne trăi propria viaţă. De acee, alegem de multe ori să ne pierdem în mulţime, convinşi fiind că anonimatul ne asigură protecţia, ascunzându-ne de adevăr în spatele aparenţelor. Acesta e omul contemporan. Un om stânjenit de propria libertate de a face sau nu, care i-a fost dată şi care se numeşte: responsabilitate personală. De aceea, îl vedem atras irezistibil de mulţime fugind de propria singurătate, fugind astfel de fapt de el însuşi. A căuta să fim asemenea celorlalţi nu e un lucru rău. Ne dă senzaţia normalităţii, a unei direcţii. Dar când nu mai ştim să facem decât aşa, nu ne mai regăsim unicitatea şi opinia proprie, ne înstrăinăm de noi. Un profesor spunea: �Suntem o specie cu o capacitate uluitoare de a înşela şi a ne înşela producând discrepanţe complexe între ce credem, gândim, simţim, spunem şi facem. Acesta e farmecul şi blestemul nostru!�. Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi! Psiholog Aniela MINU