Încătuşaţi de teamă

Ne temem atât de des de orice în­cât aproape ui­tăm cum este să trăim liberi. Ne este frică de animale, avioane, de înălţime, de întuneric, de apă, de boli, de spaţii prea strâmte sau prea largi, de necunoscut, de oameni, ne este frică de frică şi ne întrebăm cum de reuşim să existăm într-o lume pe care o percepem ca pe un pericol constant. Ne temem de ziua de azi iar cea de mâine rămâne un mister, la care privim cu emoţie şi uneori consternaţi de frică, ne închidem în casă, în noi şi uităm să mai trăim. Evităm orice considerăm ameninţător şi ne trezim încătuşaţi de propriile noastre temeri şi prizonieri ai unui univers limitat uneori atât de mult încât nu ne mai dă posibilitatea să trăim normal.