Nicolae Barcan a expus la U.A.P.

,,Oricât de fecundă ar fi imaginaţia unui creator, în arta sa apar câteva teme fundamentale, obsesive, ce prind viaţă în timp, într-o permanentă tatonare a modalităţilor de transfigurare plas­tică. Este acea zonă, la limita dintre real şi imaginar, la care deseori visăm cu ochii deschişi, ce ne poartă fie spre un ţărm însorit, fie între zidurile unui vechi burg, pretext pentru a dialoga cu spaţiul şi timpul”, este cuvântul descriptiv al pictorului Nicolae Barcan despre operele sale de artă expuse pe 8 octombrie la Galeriile Uniunii Artiştilor Plastici din Sibiu. „Marină”, „Natura statică”, „ţărm însorit”, „Burg medieval”, „Peisaj imaginar”, „Fragment citadin” sunt câteva din lucrările lui Nicolae Barcan. „Unele din picturile mele re­prezintă ecouri din călătorii în Italia, din arhitectura italiană sau despre Renaştere. Fiecare pictură are povestea ei în caietul de schiţe. Există o anumită geometrie în fiecare lucrare. Am căutat să surprind esenţa unui peisaj în fiecare pictură”, a explicat pictorul. Originar din Piatra Neamţ, cea mai mare parte din viaţă şi-a trăit-o la Sibiu şi este considerat un senior al artei plastice sibiene. Criticul şi istoricul de artă, Dr. Olimpia Tudoran spune despre Barcan: „Un pictor extrem de serios, cu teme ce predomină în lucrările sale, cum este tema burgului, pe care le prelucrează cu o grijă deosebită. Lucrările sale sunt aproape per­fecte. Pe lângă tema burgului, subiectele lui au legătură cu ţărmul, cu marea, iar dialogul permanent dintre spaţiu şi timp se regăseşte, de asemenea, în operele sale”. Rainer Maria Rilke preciza despre „Scrisori către un tânăr poet”, una dintre picturile lui Barcan: „Trebuie să laşi să se desăvârşească orice impresie, orice sâmbure de sentiment în sinea ta, în întuneric, în necuvânt, în inconştient, în sfera ce n-o poate atinge conştiinţa şi să aştepţi cu adâncă smerenie şi răbdare ora de naştere a unei noi clarităţi; asta, doar asta înseamnă a trăi ca artist: în înţelegere şi creaţie”A nu face calcule şi a nu număra, a te dezvolta ca şi copacul, care nu-şi grăbeşte sevele şi care stă consolat în furtunile de primăvară, fără spaima că după asta nu ar putea să vină vara. Vine, dacă ai răbdare”. (G.M.)