„Să vezi 50.000 de oameni că se pun singuri în genunchi …”

Interviu cu părintele Nicolae Streza din Răşinari Rep.: De ce v-aţi implicat în Revoluţia de la Sibiu? Ce v-a făcut să plecaţi din comuna Răşinari spre Sibiu? Pr. Streza: Motivul imediat a fost masacrul de la Timişoara. Nu poţi să fii om şi să auzi la radio că au fost împuşcaţi, că deja sunt morţi. Erau în Răşinari oameni care aveau copiii studenţi la Timişoara… Personal îmi doream să plec la o bursă în străinătate. Mi se spunea în comunism că nu pot pleca, că am „gură mare”. Câţiva oameni din Răşinari au venit la mine în seara de 21 decembrie să facem ceva şi noi. După ce eu fusesem la Sibiu la marş ziua. Ne-am strâns seara toţi la biserică în Răşinari şi am făcut o slujbă pentru cei din Timişoara. După slujbă, primăriţa Mihu, mi-a spus că voi fi arestat că de ce am tras clopotele pentru Timişoara. Rep.: Aţi amintit adesea după 1989 de vorbele părintelui Arsenie Boca… Pr. Streza: Da. Mi-am dat seama că în 1989 părintele Arsenie a zis că nu îl apucă Crăciunul pe Ceauşescu. Părintele a murit în 28 noiembrie, din bătaia unor securişti, se spune. Cred că părintele Arsenie a mişcat multe minţi ca să iasă să dărâme acest regim. ªi pentru părinte am ieşit în stradă la Revoluţie. Rep.: Din primele zile ale Revoluţiei la Sibiu s-au format două nuclee de conducere, formate de oameni fără o pregătire înainte. În acele momente aţi fost un prim lider al Revoluţiei. Pr. Streza: Cu părere de rău, colegii mei încearcă să mă minimalizeze. În 21 spre 22 noap­tea, am bătut la maşina de scris un program revoluţionar: să cadă Guvernul, să fie Guvern democratic, să îşi dea Ceauşescu demisia, libertate, paşapoarte saşilor, pământ ţăranilor. Nişte idei. Cu manifestul m-am dus în 22 la Sibiu. Am urcat pe copertina Casei de Cultură a Sindicatelor cu alţi revoluţionari. Eram singurul care aveam ceva scris. Am citit. Am zis şi rugăciune pentru morţii de la Timişoara. Am zis şi ,,Tatăl nostru”. Să vezi 50.000 de oameni că se pun singuri în ge­nunchi. A început să se tragă în timp ce noi vorbeam de pe copertină. Ne-am retras în sala Casei de Cultură unde s-a votat deschis un Front al Salvării Naţionale, după modelul de la Bucureşti. Atunci am fost votat de toţi preşedintele FSN Sibiu. Am preluat conducerea şi împreună cu revoluţionarii am ocupat Biroul Judeţean de partid, am ocupat biroul lui Nicu Ceauşescu. Am făcut ordine acolo. I-am spus lui Dragomir cine suntem. Am fost ales de 850-900 de oameni preşedintele FSN la Sibiu. Nimeni nu vroia funcţia de frică să nu li se întâmple ceva. Am avut puterea. Rep.: Dar puterea aceasta a durat trei zile…. Pr. Streza: A durat atât pentru că noi nu eram organizaţi şi nu eram noi cei din „proiectul Iliescu, Stănculescu”. Eu am aflat după aceea că ar fi fost la Sibiu o adunare tăcută şi se ştia de Tomuş, de Bucur de la muzeu, că ei trebuie să conducă la Sibiu cu Dragomir. ªi noi le-am stat în cale. Noi revoluţionarii am pier­dut puterea când eu am fost arestat cu pistolul în frunte. Pe urmă, tot pe rând, i-au curăţat şi i-au dat afară şi după o lună doar doi revolu­ţionari adevăraţi au mai rămas la conducere. Rep.: Eraţi în sediul Comite­tului Judeţean de partid, la con­ducerea judeţului (actualul Tribunal) de trei zile. Apoi ceva s-a întâmplat… Pr. Streza: Complicat… Era un comitet restrâns din tot FSN-ul de la Sibiu acolo. Începuse o mâncătorie… Erau discuţii în contradictoriu zi şi noapte. În 25, în ziua de Crăciun nu m-au lăsat să plec la Răşinari să fac slujba. Dădeam telefoane la Bucureşti, dar nu dădeam de şefii de acolo. Apoi am aflat că telefoanele noastre erau controlate şi de aceea nu reuşeam să dau de liderii revoluţiei de la Bucureşti şi nici ei nu ştiau de noi. Eu mă ocupam de asigurarea ordinei, distribuţia apei, alimente. Au început să sune de la Casa Armatei unde era alt nucleu de conducere. Ne cereau să mergem acolo. Noi am zis că nu plecăm, noi eram la Comitetul Judeţean, la conducere. Noi luam decizii toţi 25 cei ce eram acolo. Totul se trecea într-un registru, furat apoi… Apoi, Dragomir a spus: „Da, pe ziua de 26 la ora 9 venim în Sala Mare, adunăm de la toate întreprinderile şi formăm noul forum”. Am acceptat. Dar la 9 au venit şi m-au arestat pe mine, iar şedinţa s-a ţinut după-masa cu Bucur şi Tomuş. Cred că ei aveau „un proiect” deja stabilit. A fost o listă la Sibiu, pe care noi i-am deranjat. De Tomuş se ştia că va fi preşedintele judeţului… Nu a fost corect. Trebuia să vină să spună: „Noi am fost numiţi de tovarăşul Iliescu”. Rep.: Ce rol a jucat colonelul Dragomir în evenimentele de la Sibiu? Pr. Streza: Dragomir a jucat mai multe cărţi. Dragomir a trădat familia Ceauşescu, prin Stăncu­lescu, el deja ştia ce se va întâmpla la Sibiu. Noi nu ştiam. Noi puteam fi carne de tun. Rep.: La 20 de ani după Re­voluţie, după anchete, dezvă­luiri, care este impresia dvs. despre ceea ce s-a întâmplat atunci la Sibiu? Pr. Streza: Mi-am jurat că în fie­care an să particip la comemorarea morţilor de la Sibiu şi o fac indiferent că e ploaie, ninsoare, vânt. Au murit mulţi, foarte mulţi. Din ordinul meu nu s-a murit. Lucrurile sunt complexe… A fost o harababură. Sute de oameni înarmaţi. Am vă­zut cum se dădeau arme la toată lumea. După 20 de ani… eu nu port pică nimănui. Am rămas un preot umil în Răşinari. Alţii au luat case, ajutoare. ªtiu ce s-a făcut sub Bucur şi Tomuş. Cine a vrut s-a îmbuibat… a fost o perioadă când, spune cineva din Consiliul Frontului, când cu o ştampilă şi o hârtie luai „Bufniţa”. Aşa e la Revoluţie. Toată lumea trebuie să înţeleagă că la revoluţie cine are arma în mână, are putere. Eu nu am avut. Rep.: După ce v-aţi întors la Răşinari, ce s-a întâmplat? Pr. Streza: Când am venit la Răşinari şi am fost ales şeful Frontului aici, a doua zi, din ordinul lui Tomuş, au trimis armata şi mi-au pus cătuşele în casă şi m-au mai dus trei zile în Comenduirea Garnizoanei, în beci acolo, legat cu cătuşele de pat. În 27 decembrie a fost asta… După trei zile m-au dus la colonelul Dragomir: „Să îţi vezi de religie şi să laşi politica”. Apoi m-a eliberat. Călin Blaga