Eugenia Rugea, descendentă a unei înalte familii

Născută la Iaşi, dar trăind cea mai mare parte din viaţă la Sibiu, Eugenia Rugea face parte din înalte familii din istorie. La cei 75 de ani ai săi, femeia a fost de acord să ne povestească ce legături există între ea şi mari nume ale istoriei României. Străbunicul acesteia, Ilie Borcea a fost aghiotantul domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi cel care a primit cadou din partea domnitorului ţinutul Herţa. Fiul lui Ilie Borcea, Gheorghe Borcea, şi implicit bunicul Eugeniei Rugea, a ocupat şi el o funcţie importantă. A fost omul de încredere al prinţului Sturza. „Gheorghe Borcea umbla în port domnesc, mereu cu pălărie pe cap”, povesteşte Eugenia Rugea. „Haralambie, vărul lui Gheorghe Borcea se lua mereu de acesta, întrebându-l ce se tot ţine aşa de mândru cu pălăria”, a completat Eugenia. Pe acea vreme a venit în vizită la prinţul Sturza, regele Ferdinand şi regina Maria. Gheorghe Borcea era şi el de faţă la întâlnirea care avea ca scop schimbări militare şi de instruire. „Un ofiţer român nefiind de acord cu schimbările propuse a aruncat cu ouă în rege. În momentul imediat următor, bărbatul a fost arestat de garda regelui. Toţi se întrebau ce urmări va avea gestul ofiţerului. ªi mai mare le-a fost uimirea când „regele a spus <<Îl iert pentru curajul lui>>. Ce diferenţă este între politicienii români de acum şi acest rege”, spune cu uimire Eugenia. Prinţul Sturza avea un băiat, care nu de puţine ori dispărea de acasă şi mergea la fete. Prinţul îl trimitea pe Gheorghe Borcea să îl caute. „Era un mare iubăreţ. Îl punea pe bunicul să îl caute dintr-o comună în alta”, povesteşte femeia. Râde când îşi aminteşte că prinţul era nevoit să îi despăgubească pe părinţii fetelor cu bani. Cât despre prinţul Sturza, sora sa i-l descria ca fiind voinic, cu picioarele mari ca nişte stâlpi. Gheorghe Borcea se îndră­gos­teşte mai departe de Elisabeta Simon, ai cărei părinţi erau austrie­ci. Din punct de vedere politic familiile celor doi erau rivale. De aceea părinţii fetei erau împotriva relaţiei lor. Tinerii dau naştere unui copil, pe nume Ion Borcea, dar părinţii nu află de existenţa lui decât când acesta creşte. După o vreme, Gheorghe divorţează de Elisabeta. Femeia ţine minte că bunicul ei era bun prieten cu Ion Creangă, cu care ieşea deseori la un pahar de vin. „Amândoi se ţineau de şotii”, continuă Eugenia. De sărbătoarea Paştelui cei doi s-au dus la o biserică catolică. Acolo se obişnuia să se stingă lumina la miezul nopţii. Gheorghe Borcea şi Ion Creangă profită de acest moment şi în vasele în care se pune de obicei apă sfinţită, pun cerneală roşie. „Ce s-au mai distrat când au văzut feţele oamenilor după ce s-au închinat!”, râde Eugenia. Femeia a lucrat ca economistă la Editura Tineretului din Bucureşti. Mai departe a lucrat pentru Consiliul Naţional al Cercetării ªtiinţifice. Aici preşedinte de onoare era Elena Ceauşescu, cu care a intrat de multe ori în contact datorită meseriei ei. Georgeta Mândrean