2.4 C
Sibiu
joi, decembrie 12, 2024

Meşteşugitul ăsta nu e aşa uşor cum cred alţii

Cele mai citite

Am avut ocazia să cunosc la Alţâna ultimul cojocar care încă mai păstrează tradiţia în prelucrarea pieilor, tăbăcindu-le după vechea metodă folosită cu mulţi ani în urmă de reprezentanţii acestei bresle de meşteşugari de pe Valea Hâr­tibaciului. Aurel Trif, 60 de ani, împreună cu socrul acestuia Dumitru Băboi, 90 de ani, fac cinste comunei Alţâna prin practicarea acestei meserii, care deşi este dată uitării în ultima vreme, se pare că, totuşi, pentru cei mai în vârstă, încă este de actualitate. „Meşteşugitul ăsta nu e aşa uşor cum cred alţii” spune nea Băboi în timp ce coase un motiv floral pe un pieptar. Am discutat cu ei ce implică confecţionarea unui pieptar tra­diţional şi mi-au spus că toate procesele de prelucrare, chiar dacă fac munca să fie ceva mai greoaie, totuşi duc la rezultate ce te fac să ai satisfacţie şi să priveşti la final cu încredere. Dumitru Băboi, deşi a ajuns la o vârstă înaintată consideră că toţi cei care intră în contact cu această meserie nu o pot uita uşor şi continuă, în pofida rezultatelor financiare slabe. „Să ştiţi că nu de multe ori banii fac totul”au fost cuvintele lui despre această mese­rie în raport cu munca ce necesită confecţionarea unui pieptar. Ginerele, ceva mai tânar ne-a spus: „Am fost nevoiţi de multe ori să vindem un pieptar şi să nu reuşim să acoperim preţul materialelor, pentru că altfel nu reuşeam să onorăm comanda următoare, care avea un termen scurt. De asemenea, am preluat anumite porturi din zone diferite pentru a reuşi să rămânem pe piaţă, iar în prezent am ajuns să confecţionam pieptare din diferite zone, fără un efort prea mare deoa­re­ce am reuşit să acumulăm multă experienţă de-a lungul timpului” L-am întrebat pe Dumitru Băboi cum reuşeşte să coase la o asemenea vârstă manual însemne şi flori ce necesită o precizie şi o antenţie deosebită. Ne-a răspuns că practică această meserie din copilărie şi nicioadată nu a avut probleme cu ochii, iar în prezent reuşeşte să citească ziarul fără ochelari, de care spune că nu a avut nevoie niciodată. Am rămas uimit de modul în care se desfăşoară activitatea în atelierul improvizat în casa lor şi am fotografiat modelele expuse pe un perete din atelier, gândindu-mă că de multe ori truda nu aduce rezultatele aşteptate. Daniel Supţirel

Publicitate
Ultimele știri

Turneul „Legenda din Hamelin, o posibilă istorie a sașilor” – Peste 750 de elevi din județul Sibiu au trăit magia teatrului

În perioada 4-9 decembrie 2024, Secția Germană a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS), cu sprijinul Ambasadei Germaniei în...
Articolul precedent
Articolul următor

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect