Libertate?!

Studiam la filosofie despre libertate. Definiţii de filosofi, adesea fără aplicare în viaţa reală. Teoretic libertatea sună bine, dar cred că va rămâne veşnic un ideal. De ce? Să luăm câteva exemple locale. Zilele acestea politicienii se războiesc în propriile partide, în loc să deschidă lupta de idei cu cei din jur. Liberalii se înjunghie prin presă înainte de congres, fiecare candidat având informaţii secrete despre celălalt. La social-democraţi tinerii încearcă o revoluţie contra veşnicilor lideri, dar sunt blocaţi în dreptul de a candida. ªicane, abuzuri, toate argumente ale lipsei libertăţii în partide. Democrat-liberalii stau şi îşi freacă mâinile de fericire de ceea ce se întâmplă în celelalte ogrăzi. Dar şi la ei un deputat local a fost criticat pentru că s-a exprimt �rea liber�pe blog. Personal am fost pus adesea în faţa coşmarului lipsei de exprimare. M-am zbătut să promovez conceptul libertăţii de exprimare. Dar m-am lovit doar de obtuzitate. La Sibiu adevărul este mereu ascuns sub preş. Unii îl ştiu, în anumite cercuri, dar nu vor să fie expus public. Internetul este arma viitorului în libera exprimare, dar chiar şi acolo apar viciile. Presiunile din viaţa reală se răsfrâng şi asupra exprimării libere a indivizilor pe bloguri, site-uri de internet. Eu unul îmi recunosc eşecul liberei exprimări. Ca mine, mulţi cedează pentru familie, viaţă, prieteni. ªi libertatea, astfel, ni se îngrădeşte puţin câte puţin. Sunt oameni loviţi de soartă. Au probleme din varii motive. ªi apelează la sprijinul autorităţilor: un ajutor, un sfat, o locuinţă. Doar uşi trântite în faţă. Uşi care se deschid şi se zâmbeşte larg în faţa celor cu bani, dar sunt mereu închise în faţa celor săraci sau fără relaţii. Aceştia din urmă nu mai sunt liberi. Accesul lor este îngrădit şi limitat, doar pe baza statutului social. ªomajul. Oameni în căutarea unui loc de muncă. Disperare, foame, depresie. Libertatea lor este aparent totală. Dar de fapt libertatea lor s-a dizolvat în neant… Depresia nu este libertate. Iar cei care mai au un loc de muncă sunt nevoiţi să accepte orice fel de serviciu, înghit abuzurile angajatorilor, salarii de mizerie. Acceptă orice, renunţând la propria libertate în favoarea umplerii baierelor patronilor. Sunt câteva exemple din viaţa de zi cu zi de la Sibiu. De 20 de ani vorbim de libertatea cştigată prin sânge în 1989, dar de fapt trăim doar iluzia ei. Călin Blaga