Maria Prodan – un talent acoperit de trecerea vremii

Într-un memoriu de activitate artistică, redactat în anul 1970, la data de 29 iunie, Maria Prodan, căsătorită deja la acea vreme, aduce la cunoştinţă date despre activitatea sa culturală de până atunci, în vederea obţinerii aprobării pentru participarea la examenul de atestat cu specialitatea „Cântăreţi de muzică populară”. Pentru sibienii iubitori de muzică populară, acest nume nu este deloc străin, mai ales fiindcă Maria Prodan a fost în vizorul publicului iubitor de tradiţii, încă de la o vârstă fragedă, lăsându-şi totuşi această primă dragoste – muzica, în favoarea iubirii care avea să o realizeze ca şi femeie – familia. O activitate cu pauze, dar prolifică În anul 1949, Maria Prodan intră în corul din comuna natală, la vârsta de 16 ani, unde a şi activat până când s-a căsătorit, în anul 1954, iar în toată această perioadă a participat la diverse acţiuni culturale, atât în comuna natală, cât şi în alte oraşe, apogeul carierei sale muzicale fiind când a cştigat premiul I, pe ţară, la Concursul Formaţiilor şi Soliştilor Amatori. Acesta este amintit în revista „Săteanca” din septembrie 1954: „A primit premiu şi Maria Prodan, firava fetişoară din Sebeş, pentru glasul ei duios şi proaspăt”. A cântat şi jucat alături de Junii Sibiului şi de mari personalităţi ale muzicii populare. În acelaşi an, 1954, se căsătoreşte, venind în Sibiu, mutare urmată şi de o încetare a activităţii, deoarece a adus pe lume un băieţel. Puţin mai târziu, revine în muzică, urmând ªcoala Populară de Artă în Sibiu, unde obţine şi diplomă de absolvenţă, având mai multe participări la diferite evenimente. ,,Mă chemau de la Comitetul de Partid orăşenesc şi sindical în cadrul diferitelor campanii în oraş şi în afara oraşului, precum şi cei de la Comitetul Regional de Partid, cu ocazia unor spectacole de gală date în cinstea delegaţilor din ţară şi străinătate”, îşi aminteşte Maria Prodan. În acea perioadă era angajată la Uzina „Independenţa”, în cadrul unui taraf al Uzinei, ceea ce a dus-o şi la radio şi televiziune. O colaborare care merită menţionată, este cea cu orchestra „Cindrelul”, din Sibiu, participând la spectacole şi având varii turnee. „A fost frumos…” Maria Prodan îşi aminteşte cu melancolie de vremurile tinereţii, mai ales că aşa de multe clipe de neuitat a trăit de-a lungul carierei întrerupte din când în când. Ea povesteşte cu ochii lucind, ca ai unui copil entuziasmat, tot ce i s-a întâmplat, fiind mândră de realizările sale, dar mai puţin de faptul că a renunţat la cariera muzicală, carieră care a împlinit-o ca om. Însă regretul ei nu este aşa de mare, ştiind că a renunţat în favoarea familiei şi mai ales a copiilor, pe care i-a avut la o distanţă de nouă ani şi pentru care a fost în stare să-şi sacrifice pasiunile, numai pentru a sta lângă ei să-i ajute cu învăţătura. „A fost frumos…” spune Maria Prodan, cu buzele tremurând de emoţie. „Ia uite cu câtă plăcere cântam, ia uite la faţa mea cum cântam, nu pe bani, fără bani”, spune ea arătând nişte poze din tinereţe. Familia mai presus de orice Pentru Maria Prodan, familia a însemnat centrul existenţei, dedicându-şi o bună parte din tinereţe copiilor şi soţului, pe care l-a ajutat să construiască casa în care mai locuieşte şi acum, văduvă de aproape doi ani şi jumătate. Deşi trăieşte cu un oarecare regret în suflet că nu şi-a continuat cariera, Maria Prodan spune că nu şi-ar fi putut lăsa copiii nesupravegheaţi, pe care dorea din tot sufletul să-i vadă ajunşi oameni mari, cu un statut social stabil: ,,Întotdeauna era greu, că trebuia să te ocupi şi de casă şi să mai faci şi serviciu şi să cânţi. Eu am renunţat la cântat în favoarea familiei…”. Bătrâneţe, haine grele… Are şi acum poze vechi, din perioada festivalurilor la care a participat. Îi plac munţii şi brazii pe care îi cântă cu dragoste în melodiile sale, îmbrăcată în costumul tradiţional. Hainele pe care odată le purta cu mândrie pe scenă, lucind de veselie şi frăgezime, stau acum în dulap, aşteptând parcă să mai fie îmbrăcate măcar odată, îngălbenite de negura vremii. Moartea Mădălinei Manole a pus-o pe gânduri, spunând că şi ea a trecut prin multe în viaţă, dar niciodată nu i-a trecut prin cap să apeleze la soluţia ei. Este conştientă că succesul trece odată cu scurgerea timpului şi cu pierderea tinereţii. „Viaţa este un fals, totul este un fals…” De când a rămas văduvă, trăieşte numai cu amintirile din muzică şi din viaţa de familie. Deşi îşi vede copiii şi nepoţii destul de des, nu este ca atunci când ar avea tovarăşul de-o viaţă alături de ea. Acum printre activităţile sale zilnice se enumeră cititul, puţin grădinăritul şi curăţenia prin casă. Are o pensie de numai 307 lei şi nu se plânge o clipă, ştie că a făcut ce i-a plăcut în viaţă. Este fascinată de cartea Anielei Minu – „Viaţa ca o artă”, carte care a ajutat-o mult după pierderea soţului, perioadă după care ar fi vrut să vorbească cu cineva, să fie ascultată: „Simţeam că am nevoie să mă duc să discut cu cineva”, aşa că s-a gândit la autoarea cărţii, psiholog fiind, pe care a citit-o nu numai odată. Însă acum s-a împăcat cu gândul bătrâneţii şi al singurătăţii. Maria Prodan, o artistă a muzicii populare, o parte integrantă a folclorului transilvănean, sub zâmbetele firave, ascunde un suflet trist, aşa cum şi ea spune: „Firea mea n-a fost să fiu supărată, dar din cauza vieţii pe care am dus-o…”. Un suflet care cântă încă din când în când prin casele sibiene, o voce care nu numai că a înveselit nunţile şi festivalurile transilvănene, dar a şi alinat durerea celor singuri şi îndureraţi cu cântece duioase. ,,Bătrâneţe haine grele/ Cum să fac să scap de ele/ Trec zilele trec şi eu/ Îmbătrânesc şi-mi pare rău”, sunt versurile prin care Maria Prodan îşi încheie povestea de viaţă, cu bune şi rele, necazuri şi bucurii. INFO: Maria Prodan, Badiu după căsătorie Ocupaţie: Pensionară, fostă cântăreaţă de muzică populară Născută: 10 septembrie, 1933, comuna Poiana Familie: Văduvă, doi copii şi patru nepoţi Mihaela Anghel [email protected]