Am solicitat fonduri de la Ministerul Turismului, însă nu ni s-au acordat

În lecţia supravieţuirii, Serviciul Public Judeţean Salvamont Sibiu a învăţat de la început că trebuie să lupte pentru a ieşi la lumină şi a sta în picioare ca un organism viu. De la voluntariat la profesionalism şi de la pasiune la datorie, Salvamontul sibian este un supravieţuitor al avalanşelor, inclusiv al celei mai noi, criza economică. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Adrian David, directorul instituţiei. INFO: Aria de competenţă a Serviciului Public Judeţean Salvamont Sibiu: – Munţii Făgăraşului: versantul nordic, între râul Olt şi Muchia Tărâţa – Munţii Lotrului: versantul nordic, între râul Olt şi ªaua Tărtărău – Munţii Cindrel: integral BIO: Adrian David Născut: 17 iunie 1966, Cisnădie Studii: Facultatea de Montanologie; Master în Gestionarea durabilă a zonei montane Parcurs profesional: 1987-1998: Asistent veterinar la Direcţia Sanitar Veterinară Sibiu 1998-2007: Salvator montan la Serviciul Public Salvamont Sibiu 2007-prezent: Director Serviciul Public Salvamont Sibiu Activitate de voluntariat: 1988-1998: Salvator montan la Formaţia Salvamont Sibiu 2001-2008: Paramedic voluntar la SMURD Sibiu Familie: Necăsătorit În iarna anului 1968, patru alpinişti sunt surprinşi de o avalanşă în timp ce escaladează creasta Arpăşelului din Munţii Făgăraş. Corpurile lor sunt găsite doar în vara anului următor, în Căldarea Capra. În urma acestui accident, la insistenţele alpiniştilor sportivi, apare H.C.M nr. 140/1969, care reglementează înfiinţarea echipelor de Salvare Montană, în oraşele situate în apropierea zonelor muntoase. La Sibiu, prima echipă de Salvamont este condusă de alpinistul român Toma Boierescu, iar primii salvamontişti sunt cinci membri alpinişti ai clubului CFR Sibiu: Adolf Meltzer, Egin Scheiner, Sigfrid Maierblucher, Ion Gligorea şi Liviu Miu. După Revoluţie, în 1992 Consiliul Judeţean Sibiu decide înfiinţarea Serviciului Public Salvamont Sibiu, imediat după aceea se constituie oficial Asociaţia Salvatorilor Montani. Beneficiază de ajutoare din Germania în anii ’90, echipamente tehnice şi medicale, iar binefăcătorii sunt foşti salvatori montani. La conducerea Salvamontului se succed Călin ªtef, Nicolae Mustea şi, din 2007, Adrian David. În 2006, în urma unor diferenţe de opinii, 24 de salvatori montani voluntari îşi încetează colaborarea cu Serviciul Public Judeţean Salvamont Sibiu. „Ne expunem la nişte riscuri deosebite şi acestea trebuie să fie compensate cumva” O zi obişnuită din viaţa unui salvator montan înseamnă efort şi privaţiuni. Se lucrează în ture, iar fiecare echipă de salvatori de serviciu are o zonă de competenţă, unde supraveghează traficul turistic, verifică marcajele şi intervine la accidentele montane. Salvamontul are pe tot parcursul anului patrule la Bâlea şi Păltiniş, însă atunci când traficul turistic este crescut, echipele acţionează şi în zona Negoiu. 14 posturi compun Salvamontul sibian, 12 de salvatori montani şi două posturi administrative, dintre care unul este al directorului. Alături de ei mai activează 6 voluntari, printre care şi 2 medici. Toţi sunt calificaţi în profesia de salvator montan, iar în situaţii excepţionale intervin toţi. Pregătirea salvatorilor înseamnă un nivel fizic cât mai înalt, o cunoaştere a tehnicilor specifice de salvare, a tehnicilor alpine de iarnă şi de vară la perfecţie şi capacitatea de a acorda primul ajutor calificat. Ca orice bugetari, sunt afectaţi cel mai mult în această perioadă de reducerile salariale. Li s-a tăiat şi din indemnizaţia de hrană, şi cea de pericol. „Nu poţi să desfăşori o activitate departe de casă, să stai în condiţii de izolare şi să îţi plăteşti mâncarea. Reducerea salariilor se simte, colegii nu sunt mulţumiţi, nu au cum să fie mulţumiţi. Avem o bază materială, avem unde să ne desfăşurăm activitatea, dar ne expunem la nişte riscuri deosebite şi acestea trebuie să fie compensate cumva”, declară Adrian David. „Singurul «medicament» pe care îl putem administra este oxigenul” În 2008, Salvamontul sibian a beneficiat de finanţare prin programul PHARE, pentru două proiecte realizate de salvatorii montani şi susţinute de Consiliul Judeţean. Prin proiectul „Siguranţa în munţi”, cu un buget de 98.625 de euro, au obţinut dotări tehnice şi de prim ajutor performante, prin care pot face acum faţă tuturor situaţiilor; prin proiectul „Punctul medical Salvamont la Păltiniş” s-a construit un punct de prim ajutor, cu un buget total de 45.265 de euro, din care finanţarea PHARE este de 35.226 de euro, restul fiind bani de la Consiliul Judeţean. „A fost necesar să dezvoltăm acest proiect pentru că nu puteam lucra în condiţii normale. Turiştii accidentaţi pe pârtia de schi de la Păltiniş erau duşi fie în bar, fie în încăperea telescaunului. Suntem, totuşi, în secolul 21”. Din decembrie 2009, la Bâlea Lac, s-a înfiinţat un nou punct de prim ajutor, necesar din cauza fluxului din ce în ce mai mare de turişti. Salvamontiştii au calificare de paramedic, ceea ce înseamnă că au doar competenţa de a acorda primul ajutor. „Singurul «medicament» pe care îl putem administra este oxigenul, pentru că doar atât ne permite calificarea”. Angajarea unui medic la Salvamont nu reprezintă pentru conducere o alegere oportună în momentul de faţă. Nu toate intervenţiile necesită acordarea ajutorului medical din partea unui medic. Pentru situaţii grave, ne asigură ajutorul medicului voluntar sau al echipei SMURD, iar în situaţii deosebite se solicită intervenţia elicopterului medicalizat. Dispozitiv suedez de căutare în avalanşă unic în ţară, la Bâlea În ultimii ani, în România, numărul oamenilor surprinşi sau decedaţi în avalanşe este în continuă creştere. Numărul avalanşelor nu este determinat de schimbările climatice, ci de faptul că turiştii, în special cei care practică sporturi extreme în zone neamenajate, nu ţin cont de regulile elementare de protecţie. Anul acesta, Salvamontul v-a închiria pe 5 ani, la costul de 2.500 de euro, un dispozitiv RECCO, de căutare în avalanşă, produs în Suedia. Este vorba despre un detector, asemeni unui radar care emite un semnal şi care este respins de un dispozitiv pasiv, aflat asupra unui turist. Aceste dispozitive pasive se găsesc în România pe hainele de munte care au inscripţia RECCO. Dispozitivul de detectare este destinat exclusiv salvatorilor, se află începând cu luna decembrie la Bâlea şi este unic în ţară. În ceea ce priveşte traseele, anul acesta, Salvamontul sibian a schimbat indicatoarele vechi din tablă, cu unele din fibră de sticlă, în zona Bâlea. În 2011 au în plan să schimbe toate indicatoarele din Munţii Făgăraşului şi în zona de competenţă a judeţului Sibiu, cu fonduri de la Consiliul Judeţean. Ministerul Turismului nu pare interesat să finanţeze acest proiect. „Am solicitat fonduri de la Ministerul Turismului, însă nu ni s-au acordat”, declară Adrian David. Ioana Mălău