Scrisoare deschisă către preşedintele Filialei Sibiu a Uniunii Artiştilor Plastici

Opinia lui Curtean Domnule Ion Tămâian, Sunt nevoit să răspund afirmaţiilor din articolul dvs. intitulat „Când nu ştii despre ce vorbeşti, e mai bine să taci”, spunându-vă că atunci când ştii despre ce vorbeşti, când ai coloană vertebrală şi când te conduci după principii etice de la care nu faci rabat, nu te sfieşti să spui lucrurilor pe nume. Mai ales atunci când opiniile pe care le exprimi sunt argumentate, chiar dacă nu toţi înţeleg acest lucru. Aţi spus că, prin articolul meu, „Kitsch-ul, arta şi banii”, publicat în ziarul Sibiu 100%, am adus „prejudicii de imagine unor artişti şi instituţii de cultură”. Nu poate fi aşa, pentru că nu am făcut aprecieri la adresa unor persoane ori instituţii, ci am făcut aprecieri asupra unor creaţii artistice. Dvs. faceţi referire la persoana mea, atribuindu-mi, în mod public, următoarele: „răutate”, „dorinţă de scandal”, „dorinţă de publicitate ieftină”. Civilizaţia disputei intelectuale nu vă spune că trebuie să discutaţi ideile, nu persoanele? Se pare că nu. Resping aceste acuzaţii, neavând absolut niciun interes din cele pe care mi le puneţi în cârcă. Dacă aţi fi citit cu atenţie articolul meu, aţi fi înţeles de ce am spus că majoritatea lucrărilor expuse la „Salonul de primăvară” sunt superficiale. Consider superficiale lucrările care nu sondează profunzimea fiinţei, care nu ajung la esenţa ideilor. Referitor la tabloul despre care am spus că, în opinia mea, e kitsch, precizez că prin maniera folosită şi prin opulenţa ramei, tabloul devine o parodie a unei experienţe estetice autentice, iar acest lucru se numeşte kitsch în concepţia unuia dintre cei mai importanţi teoreticieni ai secolului trecut, Theodor Adorno. Destui critici de artă occidentali contemporani ar fi făcut praf această expoziţie dacă ar fi scris despre ea, întrucât e ruptă din alte epoci şi nu îşi pune întrebări esenţiale. În acest context, dvs. preferaţi să faceţi aprecieri la adresa persoanei mele. Nu uitaţi că orice fenomen are nevoie şi de critică din afara lui. Altfel, cei care activează în interiorul acelui fenomen riscă să devină un cerc închis. Vă îndemn să aveţi o atitudine mai deschisă şi să acceptaţi şi alte opinii, nu doar pe cele care spun că tot ce se întâmplă la U.A.P. Sibiu e extraordinar. Pentru că, judecând lucrurile în contextul artei contemporane mondiale, putem constata că nu e chiar aşa. Cu nepărtinire, Mihai Curtean