Cine vrea să moară pentru Băsescu?

Întrebarea aceasta a fost lansată retoric la TV de jurnalista Corina Dragotescu. O întrebare care merită atenţia noastră, atât în contextul ultimelor declaraţii ale preşedintelui Băsescu referitoare la rege, dar şi ale celor legate de ruşi. Dacă acum câteva sute de ani românii mergeu la război pentru conducător şi ţară sau mai recent pentru rege, acum oare câţi români ar mai fi dispuşi să moară pentru preşedintele Băsescu? ªtefan cel Mare, Mihai Viteazu, Vlad ţepeş – nume de conducători români care s-au remarcat prin autoritatea cu care au condus ţara şi şi-au lăsat amprenta în istorie mai ales datorită apărării acestor teritorii de diverşi contropitori. Pentru ei românii mureau. Dar nu doar pentru ei, ci pentru ţară. Sentimentul eroic a rămas la noi proeminent şi în timpul războaielor mondiale. Fiecare sat şi oraş românesc a trimis în prima linie oameni care s-au jertfit. Mulţi credeau atunci în conducător, regele. Apoi sentimentul eroic s-a năruit. A fost decimat de comunişti printr-o politică abilă. Iar astăzi mă întreb: cine ar mai muri pentru ţară? Dar pentru conducător? Probabil că pentru ţară ar mai fi câţiva pensionari gata să moară, dar pentru conducător doar nebunii cred că ar mai fi dispuşi să moară. Băsescu ţine morţiş să rămână o figură marcantă în cărţile de istorie naţională ale viitorului. Încearcă o regionalizare a ţării, o dezbinare naţională pe teme regale şi chiar o răcire a relaţiilor cu Rusia. Azi mâine îl auzim că spune: ,,Români, vă ordon treceţi Prutul!”, cum de altfel a şi spus la TV că ar face în poziţia lui Antonescu. Oare un conducător cu atâta ,,limbariţă” pe micile ecrane, dar care primeşte critici şi ,,flit” când merge la marile reuniuni europene merită moartea cuiva? Putem oare să punem pe aceeaşi treaptă a scării de valori pe Băsescu alături de regele Carol I sau Mihai Viteazu?! Eu cred că nu, poate undeva la baza scării, alături de conducătorii obscuri de care nu îşi mai amintesc decât istoricii. Trist este că la majoritatea românilor sentimentul naţional a dispărut. ªtiu că primează acum conceptul european, dar acesta nu exclude mândria de a fi român. Problema stă însă în lipsa de valori la vârf, valori care să inspire poporul şi să genereze acest sentiment de identitate naţională şi posibilă jertfă, atunci când este necesar. Dar, până la reînvierea acestor sentimente naţionale, românii trebuie să înveţe mai întâi ABC-ul democraţiei şi, mai ales, cum se alege conducătorul. Nu doar după vorbe, ci mai ales după fapte. Prea mult am fost păcăliţi de politicieni cu limba meşteşugită, care ne-au furat apoi alături de camarila lor. Este timpul să gândim mai mult înainte de a merge la vot. Notă: Editorialul şi alte articole de opinie sau cronici din ziarul Sibiu 100% aparţin autorilor şi nu se supun principiului dreptului la replică conform rezoluţiei Consiliului Europei (74) 26. Călin Blaga [email protected]