O familie de pensionari a înfrânt gigantul Dafora

Buturuga mică răstoarnă carul mare „În această zonă pe care o vedeţi atât de mare, ar fi trebuit să fie 88 de case, vândute la cheie în 2007, cu utilităţi, cu parc, cu iluminat, cu tot ce trebuie. Cum se numea? Cartierul rezidenţial Da Vinci”, povesteşte cu amărăciune Lidia Brad, femeia care de trei ani se luptă în instanţă cu constructorii, cunoscuta companie medieşeană Dafora, pentru a deveni proprietarul casei pentru care a plătit şi în care, după 30 de ani de muncă, spera să-şi ducă o viaţă liniştită. După multă aşteptare, nervi, dezamăgiri, zeci de înfăţişări în instanţă şi mii de euro cheltuiţi, familia Brad a cştigat procesul cu gigantul imobiliar, urmând ca, începând cu săptămâna aceasta, Dafora să-i plătească penalităţi de peste 500. 000 de lei. Blestemul casei nr. 13 Povestea a început în 2005, când Lidia (54 de ani) şi Ioan Brad (76 de ani) au aflat de promiţătorul proiect rezidenţial al companiei Dafora. Pe hârtie, cartierul Da Vinci suna cam aşa: „o investiţie estimată la 15 milioane de euro, pe o suprafaţă de 10 hectare, localizată în imediata apropiere a oraşului Sibiu (n. red., la intrarea în Cristian). Ansamblul va cuprinde 88 de case, la cheie, cu suprafeţe cuprinse între 100 şi 250 de metri pătraţi, cu teren aferent între 500 şi 2.000 de metri pătraţi, […] va avea o serie mai lungă de facilităţi, printre care: iluminat stradal, telefonie fixă, televiziune prin cablu, pază privată, gazon, bază sportivă şi spaţii de joacă”, se arăta într-o prezentare a cartierului pe un site imobiliar. În acelaşi an au încheiat un precontract la casă (n. red., imobilul cu nr. 13), în 2006 au plătit avansul de 24.000 de lei (5.000 de lei când au deschis contractul şi 19.000 de lei pentru acont), iar în 2007 casa urma să fie predată la cheie. Timp de un an, familia Brad nu a primit nicio chitanţă pentru banii plătiţi, iar la momentul scadenţei, casa era neterminată. „În 2007, casa era la roşu, numai zidurile şi acoperişul erau gata, garajul era neterminat şi în ziua de astăzi avem probleme că intră apa. Nu au făcut hidroizolaţia la casă şi avem probleme de fiecare dată când plouă, parchetul s-a umflat, e distrus şi ne-a costat atâţia bani”, explică Lidia Brad. În octombrie 2008, casa le-a fost, în sfârşit, predată, în aceeaşi stare şi fără niciun act. Au început singuri să-şi finalizeze lucrările la clădire, iar după două luni s-au mutat definitiv. Altă opţiune nici nu aveau; familia Brad şi-a vândut cu câteva luni înainte apartamentul pentru a avea suficienţi bani să finalizeze plata la noua casă. Au început să-şi tragă cabluri sub pământ pentru curent electric, au săpat o fântână, au construit o fosă septică, au instalat o centrală pe lemne. „Trebuia să plătim pentru casă 107.000 şi pe noi ne-a costat 150.000 de euro. Din 2008, de când am ocupat casa, le-am trimis notificări. Am trimis prin poştă două scrisori cu aviz de primire. I-am rugat să vină să facem inspecţie, am avut şi o programare cu primarul comunei Cristian şi nu s-au prezentat. Ei au evitat orice legătură cu noi”, explică furios domnul Brad. Primarul comunei Cristian, Ioan Seuchea, afirmă că „Terenul a fost cumpărat de compania Dafora de la SIFFE, înainte de 2004. Am ajutat-o cum am putut pe familia Brad, am insistat pe lângă compania SIFFE să le aducă curent, le-a adus uneori apă cu maşina şi a încercat să-i ajute cu canalizarea. În ceea ce priveşte cartierul Da Vinci, era vorba să se construiască şase vile la cheie, iar oamenii zvoneau că terenul ar aluneca. Terenul nu alunecă. Părerea mea este că nu se întâmplă nimic pentru că nu există interes.” Surse din cadrul companiei Dafora susţin, în schimb, că inclusiv patronul Dafora şi-a rezervat două parcele aici. Procesul: Familia Brad vs. Dafora În 2009, familia Brad a dat în judecată compania Dafora pentru că nu a finalizat construcţia casei şi nu a respectat termenul de predare. După trei ani, trei expertize stabileau penalităţi de întârziere şi 20 de înfăţişări în instanţă. Reprezentanţii companiei Dafora nu se prezentaseră încă la proces. Un asemenea moment a fost şi termenul din 17 ianuarie, când avocaţii companiei care lipseau din sala de judecată au făcut o cerere pentru a li se comunica raportul de experiză, deşi acesta fusese comunicat de două ori, la două termene anterioare. Grefiera nu menţionase pe citaţie faptul că împreună cu aceasta se comunică şi raportul, iar avocaţii firmei au speculat acest viciu de procedură. Răspunsul companiei Dafora la proiectul Da Vinci şi la procesul cu familia Brad s-a limitat, la acea dată, la următorul comunicat: „Dafora S. A. Sucursala Construcţii continuă proiectul rezidenţial Da Vinci într-un ritm influenţat de cererea scăzută, declinul preţurilor şi numărul de tranzacţii redus din sectorul imobiliar. Astfel, împreună cu alţi dezvoltatori se vor realiza reţelele utilitare, câutandu-se şi surse de finanţare destinate acestui domeniu.” Deznodământul: Dafora, obligată să plătească peste jumătate de milion de lei La 1 februarie 2012, decizia judecătoarei a fost de a da cştig de cauză familiei Brad, Dafora urmând să plătească penalităţi pentru lucrările neexecutate în valoare de 520.000 de lei, precum şi taxele de judecată în valoare de 6.000 de lei. „Sentinţa a fost comunicată şi este definitivă şi executorie. S-au stabilit penalităţi de 520.000 de lei. Dacă nu doresc să plătească, compania va fi executată silit. În cazul unui recurs nu au şanse de cştig, pentru că în afara problemelor prezentate, a fost vorba de o judecată tehnică, în care s-au prezentat trei rapoarte de expertiză, iar suma stabilită de specialişti se ridică la 520.000 de lei, penalităţi pentru lucrările neexecutate”, a declarat avocatul familiei Brad, Dorin Flucus. Referitor la un posibil recurs, răspunsul companiei de construcţii a fost următorul: „Societatea Dafora S. A. este o parte interesată şi va exercita, dacă va fi cazul, de toate căile de atac prevăzute de lege.” Addenda: Proces intentat de Dafora familiei Brad La Tribunalul Sibiu se judecă în prezent un nou proces între familia Brad şi Dafora, cei dintâi fiind de data aceasta pârâţi şi chemaţi să plătească terenul de sub casă. Avocatul familiei Brad argumentează că nu există şansă de cştig pentru Dafora, pentru că în precontract e specificată obligaţia companiei de a face recepţia casei, iar cea a familiei Brad este de se prezenta în timp de 10 zile de la data anunţării în faţa notarului, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Recepţia nu s-a făcut, pentru că nu s-a terminat construcţia. În ceea ce priveşte viitorul proiectului rezidenţial, compania Dafora afirmă: „Proiectul Da Vinci este un proiect în care S. C. Dafora S. A. crede în continuare, dar care datorită tranzacţiilor reduse din sectorul imobiliar continuă într-un ritm de cerere scăzută.” Ioana Mălău