Vasile Gherghina popice şi lecţii de viaţă

De ani buni Vasile Gherghina este antrenor al echipei de nevăzători la popice, antrenor şi coechipier al echipei de surdomuţi „Tăcerea”. Legate de încredere, sprijin reciproc şi conduse de o voinţă de fier, cele două echipe demonstrează că nu ştiu să piardă. Dacă echipa de nevăzători oferă Sibiului campioane mondiale şi europene, cea de surdomuţi este mereu lider în campionatele interne. Raluca Buduşan Timp de 30 de ani, Vasile Gherghina a fost mecanic de locomotivă, dar în paralel şi-a dezvoltat o altă pasiune: popicele. A fost invitat de câţiva prieteni să joace popice şi de atunci nu a mai renunţat. „M-a atras în mod special faptul că este un sport care se poate practica pe o perioadă de timp îndelungată. Te ajută foarte mult să-ţi pui la încercare şi să-ţi cultivi concentrarea şi, nu în ultimul rând, este o continuă provocare. În acest sport nu a ajuns nimeni la punctul maxim.” Atras din ce în ce mai mult de popice, se hotărăşte să urmeze un curs de arbitri, iar în 1975 devine unul dintre ei. Mai târziu, în 1984, urmează cursurile serale ale Institutului de Educaţie Fizică şi Sport, de la Bucureşti şi, astfel, devine antrenor. Iniţial, antrenează echipele feminine şi masculine din cadrul CFR Sibiu, însă în 1990 Arena se închide şi echipele se desfiinţează. În urmă cu opt ani destinul i-a oferit antrenorului Vasile Gherghina o şansă unică: „Am fost cooptat să antrenez echipa de nevăzători din Sibiu. A fost o provocare pentru mine, dar şi o lecţie de viaţă. Cei cu care lucrez sunt oameni extraordinari şi sportivi cu calităţi deosebite, însă este destul de greu să le cştigi încrederea. De obicei, sunt oameni retraşi, dar odată ce le-ai demonstrat că se pot lăsa pe mâna ta, poţi fi uimit de cât au de oferit. Au o voinţă extraordinară, mânată de dorinţa de a demonstra că starea în care se află nu le umbreşte valoarea.” Vasile Gherhina şi echipa lui de popice au făcut lucruri minunate împreună. În ultimii şase ani au fost campioni naţionali şi vicecampioni. Medaliile şi cupele primelor trei locuri ale podiumului naţional stau dovadă muncii şi dedicării în ceea ce priveşte acest sport. Pe de altă parte, Elena Negrilescu, componentă a echipei de popice a nevăzătorilor este de şase ori consecutiv campioană europeană şi mondială, atât individual, cât şi cu echipa. De asemenea, Lidia Herciu este campioană europeană şi mondială. Popicele, moştenire de familie „Sunt foarte mândru de ei, dar trebuie să spun că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără sprijinul lui Radu Ghizăşan, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor, filiala Sibiu şi a terţelor persoane care ne-au susţinut până acum. De anul acesta am înţeles că vom fi sprijiniţi şi de Primărie în desfăşurarea viitoarelor competiţii. Cu siguranţă este din nou aportul lui Radu Ghizăşan. S-a implicat foarte mult în proiectele sportive ale nevăzătorilor.” Vasile Gherghina nu s-a oprit aici. De aproximativ patru ani este antrenorul, dar şi coechipierul unei alte echipe. De surdomuţi, de data aceasta. Echipa se numeşte „Tăcerea” şi până acum este lider la Campionatele Judeţene. „Sunt mult mai ascultători decât alte persoane. Eu lucrez de ani de zile cu ei, aşa că au încredere în mine. Mereu spun că sunt inima lor şi doar cu mine pot merge mai departe. Adevărul este că ne leagă multe şi suntem compatibili. Ca să mă înţeleg cu ei a trebuit să le învăţ limbajul, dar mă ajută şi faptul că ei ştiu să citească pe buze.” Campionatul Judeţean, singurul activ din România, este în plină desfăşurare. Acum se joacă returul. În Campionat sunt înscrise 10 echipe, dintre care 5 sunt din Sibiu, 3 din Sălişte şi câte o echipă din Tilişca şi Orlat. Echipa „Tăcerea” luptă cu fiecare partidă pentru primele poziţii. În luna mai, Vasile Gherghina merge cu echipele sale la Iaşi unde se susţine finala pe ţară. În funcţie de rezultate va fi stabilit lotul naţional pentru competiţiile internaţionale. Dincolo de toate realizările de care se bucură, Vasile Gherghina are o mulţumire sufletească aparte. Cei doi nepoţi ai săi i-au moştenit pasiunea pentru popice. „Nepotul meu de 15 ani, Florin Mihail Smiorean, elev în clasa a IX-a la Liceul Energetic, a început să joace popice de aproximativ 5 luni şi deja are medalii de participare cu rezultate foarte bune. Pe lângă asta îşi cştigă banii de buzunar ridicând popice. Nepoata mea Ana-Maria, de 18 ani, are o pasiune pentru bowling. Ea îşi cştigă banii de buzunar dând meditaţii la engleză”, spune cu mândrie bunicul antrenor şi jucător de popice.