Diagnosticul ecografic al sarcinii

Ecografia a revoluţionat practica obstetricală în anii ’60, devenind treptat un instrument la fel de indispensabil şi ,,banal” în consultaţia prenatală ca şi stetoscopul obstetrical. Măsurarea fătului, examinarea anatomiei lui şi stabilirea viabilităţii fetale reprezintă cele trei aplicaţii fundamentale ale ecografiei în obstetrică. În plus, se adaugă stabilirea poziţiei fătului, localizarea şi starea placentei (maturitatea), precum şi aprecierea cantităţii de lichid amniotic. La debutul sarcinii, examenul ecografic se bazează în mod tradiţional pe trei determinări majore: localizarea sarcinii, vârsta fetală estimată pe baza lungimii craniu-pelvis, activitatea cardiacă fetală documentată, ce stabileşte viabilitatea sarcinii, fapt realizabil la 5 săptămâni, cu un transductor de înaltă rezoluţie. Cu ajutorul aparaturii de înaltă rezoluţie şi al ecografiei transvaginale, aflate în cadrul Clinicii PROCTOVEN, anomaliile anatomice fetale pot fi detectate în trimestrul I al sarcinii. În trimestrele II şi III de sarcină, examenul ecografic urmăreşte în mod obişnuit anatomia fetală şi mărimea fătului (aprecierea dezvoltării şi greutăţii fetale). Cu ocazia fiecărei examinări ecografice trebuie căutate anumite caracteristici: numărul feţilor, poziţia fătului, localizarea placentei, cantitatea de lichid amniotic, prezenţa de mase tumorale pelvine, la care se adaugă măsurătorile fetale şi studiul anatomiei fetale. Dr. Tudor Badescu Medic Specialist Ginecolog Doctor In Stiinte Medicale Clinica Proctoven