Paşti, nu Paşte!

De câţiva ani, în vocabularul uzual al limbii române – la toate nivelurile şi chiar şi în mediul bisericesc – s-a strecurat o gravă eroare de exprimare în pronunţarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al creştinismului: Sfintele Paşti, sau Învierea Domnului, sub formă peiorativă şi stranie de ,,Paşte”. Clericii români specializaţi în studiul biblic susţin că termenul de ,,Paşti”, are în limba română numai formă de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri. Cuvântul Paşti provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine evreiască Pesah (trecere), moştenit de evrei de la egipteni. Evreii numeau Paseha (Paşti) — sau sărbătoarea azimilor — sărbătoarea lor anuală în amintirea trecerii prin Marea Roşie şi a eliberării lor din robia Egiptului. Termenul ebraic de Paşti a trecut în vocabularul creştin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creştină, adică patimile, moartea şi Învierea Domnului au coincis cu Paştile evreilordin anul 33. Însă este de la sine înţeles că obiectul sau motivul Paştilor creştine este cu totul altul decât al Paştilor evreilor, între vechea sărbătoare iudaică şi cea creştină nefiind altă legătură decât una de nume şi de coincidenţa cronologică. Paşti reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creştine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paştilor marchează începutul anului ecleziastic creştin. (C.P.) Următoarea ediţie a ziarului va apărea în data de 21 aprilie 2012. Vă dorim sărbători fericite!