Cuvântul ortodox de duminică

CÂND A AUZIT TÂNăRUL VORBA ACEASTA, A PLECAT FOARTE ÎNTRISTAT… (Matei 19.16-26) Este din ce în ce mai greu să fii tânăr! Ispite şi deraieri din valori, şcoli bombastice la tot pasul, taxe pentru a dovedi că eşti intelectual şi alte taxe pentru a te înscrie pe tabelele mediocrităţii fără sfârşit. Demotivări şi motivări false, scrupule neserioase ori liberalisme obtuze, conservări de sens ori ruperi definitive cu bucuria… Un tablou care nu e nou. Fiecărei generaţii tinere i se impun exigenţe, multe parte din refulările generaţiei adulte care o educă. Evanghelia Duminicii acesteia ne descoperă însă că tinereţea este un dar de Sus şi un exerciţiu de limpezire. Dialogul e simplu. Între Dumnezeu întrupat şi un tânăr care crede că simpla cunoaştere şi ţinere a Legii e suficientă. Ca în Evanghelia Duminicii trecute, Hristos dărâmă temelia lui „trebuie”! Dăruieşte Evanghelia ca o opţiune de viaţă nu doar ca o datorie perpetuă. Tânărul ţinea toate legile, nu puţine, peste o sută, ale unei religii complicate prin legi sistematizate simandicos şi scrupulos. Mântuitorul loveşte în miezul lor. „Nu de prescripţii am venit să vorbesc, pare că spune, ci despre tine. Despre tine şi Mine, despre modul în care poţi cştiga mântuirea!”. Hristos nu vine doar să constate împlinirea Legii, ci pentru a creşte în om dorinţa de desăvârşire. Cuvintele lui ca un duş rece pe toate religiozităţile ieftine şi scrupuloase, propunând cunoaşterea de sine, fără fantasme şi fascinaţii lipsite de fundament. Dacă tânărul crede că Dumnezeu e Lege, Hristos îi dovedeşte că e Viaţă. Ce propune Mântuitorul tânărului se poate exprima cu uşurinţă: smerenia e virtutea cea mai de preţ, indispensabilă căutării adevărului (Simone Weil). Dar pe cât se exprimă de uşor, pe atât de greu se împlineşte. De ce alege Hristos Domnul să fie săracii beneficiarii bogăţiei tânărului? Din nevoia de a ne ajuta să-L identificăm acolo unde credem că e mai puţin, în umilinţa sărăciei. În dezagreabila murdărie a cojii de pâine râncede. Suntem avizaţi, cum minunat scria Maica Tereza din Calcutta: „Dacă nu-L recunoşti pe Hristos în săraci, nu-L vei recunoaşte nici în Euharistie”. Căci cele două taine ale prezenţei lui Hristos Iisus sunt iluminate de aceeaşi prezenţă care nu se târguieşte când e vorba de mântuire. De aceea Ortodoxia, chemarea omului spre desăvârşire, ţine cu sine taina sărăcirii de bună voie, de dragul aproapelui. Acolo unde nu există împlinire a ei suntem simpli bisericaşi, destoinici, cu teme scrise, dar copiate într-un plagiat duhovnicesc periculos. Care ne întristează amar, deşi zâmbim destins… Pr. Constantin Necula