Adriana Crăciun a obținut în cadrul competiției Cupa „Roțile Schimbării” medalia de aur la aruncarea greutății, locul 3 la baschet, iar la bocce (un sport Italian cu mingea) și tir cu arcul a obținut mențiune. Competiția a fost organizată în luna iunie, de Fundația Motivation România și s-a ținut în diferite locații din București. Până aici, nimic nu pare ieșit din comun. Avem o competiție și avem un câștigător. Însă, ca de fiecare dată, în interiorul coperților frumos colorate se află o poveste de viață scrisă cu o peniță de aur sau cu un vârf tocit de creion.
Adriana s-a născut într-o comună din județul Arad, într-o familie cu 5 copii crescuți de o mamă singură și fără o casă a ei. Mai mult, Adriana este țintuită într-un scaun rulant, din care se poate ridica doar atunci când are protezele potrivite, cele care nu o jenează și nu-i fac răni. Pentru că mama Adrianei se afla mereu pe drumuri, în căutarea unui serviciu, fata a fost abandonată de nenumărate ori în centre de recuperare a persoanelor cu handicap. Clasele I – VIII le-a făcut la Craiova, după care a urmat școala profesională la Iași. O perioadă a fost la Centrul de Integrare prin Terapie Ocupațională din Mediaș, după care a ajuns la Centrul de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap Tălmaciu II. Adriana are o fată de 19 ani, născută în urma unui concubinaj. Cel cu care a adus fata pe lume nu mai trăiește și fata a crescut ca și ea, mai mult prin centre de plasament. Astăzi nu mai știe nimic de ea. Tabloul Adrianei nu pare să aibă culori prea vesele, însă cu toții ar trebui să fim conștienți că pensula și buretele se află doar în mâna noastră. Adriana știe, de aceea, cu voință și determinare, creionează necontenit la schimbarea destinului ei. Ori de câte ori acesta spune NU, Adriana se încăpățânează și spune DA. „Este o fire foarte activă. Aici aproape zilnic calcă haine, ale ei, ale colegilor. Le împachetează perfect. N-am mai văzut pe nimeni care să împacheteze atât de meticulos hainele”, spune Dana Sîrghie, asistent social al Centrului de la Tălmaciu. Firea ei activă și determinarea au văzut-o și cei de la Fundația Motivatio România, cu care Centrul are o colaborare de mai bine de trei ani. Au intuit potențialul sportiv al Adrianei și au profitat de faptul că de mică îi plăcea sportul. I-au propus antrenarea și înscrierea în competiția Cupa „Roțile Schimbării”, o competiție națională de sport în scaun rulant, în cadrul proiectului „Roţile schimbării”. Dar oricare dintre noi poate vedea că nu este vorba doar despre o competiție sportivă, ci și despre o lecție de viață, pe care toți cei implicați au fost invitați să și-o însușească.
„Merg mai departe, pentru că știu că se poate”
Adrianei îi era teamă de necunoscut, de felul în care va fi primită la București, având în vedere faptul că era singura instituționalizată dintre toți cei 60 de participanți ai competiției. Adică singura fără familie. Și totuși a acceptat. Cu doar două luni înainte de competiție au început antrenamentele. Vinerea, cei de la Fundația Motivatio veneau și o luau, pentru a face antrenamente la Sala Transilvania. Toate în scaunul rotativ. Sporturile vizate? Baschetul, aruncarea greutății, bocce și tir cu arcul. Adrianei i-au plăcut baschetul și bocce în mod deosebit, dar s-a descurcat foarte bine la toate sporturile practicate. „M-am bucurat foarte mult că am avut ocazia să fac un sport. Pentru mine este foarte bun sportul. În primă fază, singurul lucru de care mă temeam era necunoscutul, însă a trecut și a fost foarte frumos totul”, spune Adriana. La cei 42 de ani ai săi, Adriana a reușit să dea totul în competiție. Cu toate că a fost prima ei participare, iar antrenamentele puține, s-a întors acasă cu medalia de aur la aruncarea greutății, locul 3 la baschet, iar la Bocce și tir cu arcul a obținut mențiune. „A fost extraordinar și m-am înțeles bine cu toți. Am avut emoții, însă ceea ce s-a întâmplat acolo mi-a trezit gustul pentru competiție. A fost o senzație unică și o noutate. Am simțit că voi reuși în viață, că va fi bine. Am simțit că se poate cu voință, indiferent de cine ești sau cum ești. Nu am plâns. Lacrimile nu au ce căuta atunci când ești fericit”, a spus cu emoții Adriana. Pe lângă sport, marea dragoste a fetei este croitoria. La Mediaș a fost pe locul 1 la cusut și o spune cu mândrie. Este singura meserie în care ar fi cu adevărat fericită. Îi mai place să cânte. Orice și oricând. De la doine și balade, la muzică populară și Cenaclul Flacăra. Îi place să recite și să citească poezii și are un scris impecabil. „Adriana se implică în toate manifestările noastre artistice. Și avem destul de multe evenimente pe perioada anului. Ea se implică în toate. Este baza”, spune Ștefania Barbu, directoarea Centrului de la Tălmaciu. Adriana are un singur și mare vis. Nu este o familie, nu este un cămin cald, ci „Îmi doresc foarte mult să am o meserie, în croitorie. Să muncesc și să am banii mei”. Ce va face de acum înainte? „Vreau să merg mai departe, pentru că știu că se poate”.
„Adriana este o fată foarte harnică. Are dorința de a se implica în ceea ce facem noi și asta contează foarte mult. Practic o jumătate din războiul ei este câștigat. Este extrem de pozitivă și face totul cu plăcere. Abia așteaptă să vină la antrenamente. Este receptivă la informațiile primite și are foarte multă dorință de muncă. Nu s-a plâns niciodată de nimic. Deocamdată este o fată timidă, dar cu siguranță, cu timpul, va ajunge să fie independentă, să prindă curaj, mai ales pe partea de comunicare. Este dornică de afirmare, trebuie doar inclusă într-o comunitate.” David Răulea, antrenor voluntar în cadrul Fundației Motivatio.
