Unul dintre evenimentele așteptate ale actualei ediții a ASTRA Film Festival, a fost proiecția filmului Tatăl meu și cu mine, a regizorului britanic Nick Broomfield. În cele cinci decenii ce au trecut de la momentul realizării primului său documentar, regizorul a schimbat de mai multe ori modul de abordare a subiectelor sale. Este considerat un deschizător de drumuri, fiind printre primii care a folosit stilul autoreflexiv în documentar. Filmele realizate în acest stil includ și procesul de producție, în plus față de subiectul urmărit. Regizorul este în același timp cel care structurează narațiunea și unul dintre personaje.
Articol de Cristina Voicu
Nick Broomfield este fiul fotografului britanic Maurice Broomfield și al Sonjei Lagusova, evreică din Cehia, ajunsă în Anglia cu o parte din familie pentru a scăpa de ororile Holocaustului. O parte din frică a însoțit-o și aici, îi dezvăluie fiului originile sale doar atunci când acesta avea 20 de ani. În timp ce studia dreptul la Cardiff, Nick Bromfield își descoperă pasiunea pentru documentar; el împrumută o cameră pentru a imortaliza demolarea mahalalelor din oraș și mutarea chiriașilor în blocuri noi. Acest prim film, Who Cares, îi este de folos la admiterea la Școala Națională de Film și Televiziune (NFTS), din Londra, unde se formează sub îndrumarea lui Colin Young.
În cea mai mare parte a celor 36 de filme documentare realizate până acum, regizorul abordează subiecte controversate. Într-un interviu din 2017 pentru The Guardian se auto-caracterizează drept ”rebel, provocând cât de multe necazuri posibil”. A documentat o jumătate de secol de frământări, de la grevele muncitorilor britanici, la antrenamentele femeilor înrolate în armata Statelor Unite (pentru filmul Soldier Girls a primit premiul BAFTA) sau ultimele zile ale apartheid-ului din Africa de Sud. A investigat posibila implicare a lui Courtney Love în moartea lui Kurt Cobain, asasinarea rapperilor Tupac Shakur și The Notorius B.I.G., viața și moartea tragică a lui Whitney Houston sau povestea lui Heidi Fleiss, ce conducea o rețea de prostituție de lux la Hollywood.
”Tatăl meu și cu mine”
Filmul din 2019, ”Tatăl meu și cu mine”, explorează relația regizorului cu tatăl său, fost muncitor în fabrică, devenit unul dintre cei mai celebri fotografi britanici ce au imortalizat perioada de maximă dezvoltare industrială. Pacifist convins, Maurice Bromfield a ales să imortalizeze frumusețea actului industrial, poezia din spatele metalului topit sau a firelor țesute, în compoziții elaborate, spectaculoase, cu muncitori idealizați. Munca acestuia vine cumva în conflict cu ideile fiului său și chiar ale soției sale, interesați mai curând de prezentarea exploatării muncitorilor în fabrici și a condițiilor grele în care lucrau.
Documentarul lui Nick Bromfield este atât personal, urmărind relația intimă cu tatăl său sau istoria familiei, cât și o cronică a carierei proprii și a secolului 20. Filmul include secvențe din documentarele sale ce ilustrează frământările clasei muncitoare din Anglia postbelică, modul brutal în care poliția britanică abordează delincvența juvenilă, provocarea de a realiza un interviu cu liderul sud-african de extremă dreaptă, Eugène Terre’Blanche, sau controversatul caz al ucigașei americane în serie, Aileen Wuornos.
Oamenii se dezvăluie mai mult prin lucrurile despre care nu vor să vorbească
Proiecția filmului a fost urmată de un masterclass, o dezbatere moderată de regizorul de film Liviu Tipuriță, sibian, emigrat în Anglia, unde este membru al Academiei Britanice de Film și Televiziune (BAFTA), al Directors UK și al Directors Guild of Great Britain. Din păcate, regizorul Nick Bromfield nu a putut fi prezent fizic la Sibiu, din cauza Covid, intervențiile sale și răspunsurile la întrebările publicului fiind asigurate prin intermediul platformei Zoom.
Ocazia a fost folosită pentru a contura câteva dintre ideile ce i-au guvernat întreaga carieră. Potrivit regizorului Nick Bromfield, ”producția de film este ca un pașaport pentru diferite lumi”, prin ele publicul ajunge să cunoască părți și realități din zone unde nu ar avea niciodată acces. El consideră un film de succes cel care ”mișcă publicul și îi atinge inima”. Procesul de producție a unui film este la fel de important ca și filmul însuși, de accea a ales să îl includă în multe dintre operele sale. Legat de refuzurile pe care le-a întâmpinat în carieră, cum ar fi și cel de a o intervieva pe fosta premier britanic, Margaret Thatcher, regizorul constată că ”oamenii se dezvăluie mai mult prin lucrurile despre care nu vor să vorbească”. Echipele ce realizează filme documentare ajung să dezvolte o relație personală cu oamenii a căror poveste o spun; ”nu ești doar trecător în viețile oamenilor, ele rămân cu tine”, spune Nick Bromfield.
La Sibiu avem o mare oportunitate de a descoperi lumea în care trăim. Festivalul Astra Film prezintă la fiecare dintre edițiile sale (și iată-l ajuns la ediția 29) o selecție a ceea ce este mai nou și mai valoros din filmul documentar. Actuala ediție a găzduit premiere naționale și chiar internaționale pentru multe dintre producții. Pentru cei care nu au ajuns să le vadă în perioada 9 – 16 octombrie, unele filme vor putea fi vizionate online pe teritoriul României.
