Interviu cu Ing. Mircea Sandu Bîrs, Directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Sibiu
Pe Mircea Bîrs l-am întâlnit în biroul său de la Sistemul de Gospodărire a Apelor Sibiu, instituție unde a agonisit, ca director, vreo 15 anișori. SGA, între altele, administrează apele din domeniul public ale statului aflate pe teritoriul județului din Bazinul Hidrografic Olt, se îngrijește de lacurile de interes public, de diguirile de apărare împotriva inundațiilor și, mai ales, de monitorizarea calitativă și cantitativă a surselor de apă. Iar dacă fiecare dintre noi avem apă la robinet, aceasta se datorează în cea mai mare măsură SGA care, prin barajul de acumulare de la Gura Râului, asigură alimentarea Sibiului și a localităților din aval.
La o cafea (apropo, făptuită cu apa din rețea) tihnită și îmbietoare, s-a legat o discuție savuroasă cu / despre omul din spatele funcției, în care am descoperit un interlocutor cu un fin simț al umorului și cu o vitalitate debordantă.
”Apa din Sibiu e una din cele mai bune”
Domnule director, fiindcă mai trebuie să bem din când în când și apă, d-voastră… de unde consumați apa?
De aici, de la robinet.
Cât e de sănătoasă această practică, de a consuma apa de pe țeavă, din Sibiu, încât să reununțăm la a mai cumpăra apă de pe cine știe unde?
Asta e o întrebare pentru operatorul de apă. Noi, prin lege, livrăm apă brută către operatorii de apă. Ca să fiu mai concret, din barajul din Gura Râului, aflat în administrarea SGA Sibiu, printr-o conductă de 1000 mm, aflată în administrarea SGA Sibiu, și pe una de 600 mm, în administrarea Apă Canal, apa ajunge la uzina de tratare. Noi facem analize chimice și biologice pentru apa care pleacă din baraj și vă pot confima că apa pe care o consumăm e una de calitate foarte bună. Ce se întâmplă după stația de tratare, aș vrea să să vă spună specialiștii. Rezultatul e că eu beau apă din 1964 din Sibiu și nu am nimic. Poate necazul mai mare e că nu ai după ce bea apă, și nu calitatea apei. Deci apa din Sibiu, îmi spun prietenii din alte părți, e una din cele mai bune. Apa se tratează în spații de tratare profesioniste, cu echipamente de ultimă generație, după care, prin folosință, prin consum, se întoarce în râu. Iar noi monitorizăm chimic, chiar de două ori pe lună, cele câteva stații de epurare.
Ați avut probleme remarcabile în ultima perioadă la calitatea apei?
Din punct de vedere al calității apei, nu. Au fost instituite programe de cantitate. Știți bine că în toată țara, în vara lui 2022, pentru o perioadă destul de scurtă, e drept, a fost problema secetei. Din fericire, dintre cei care au avut apă centralizată, doar un singur operator, pe Valea Hârtibaciului, a instituit și program de furnizare a apei. În schimb, seceta s-a simțit la cei care au individual fântâni, care au rămas fără apă. Deci nu calitatea, ci cantitatea a fost problema ultimilor, să zicem, 20 de ani. Calitativ nu au fost probleme generale.
Ca să înțeleg mai bine ce trebăluiți pe pe aici, v-aș ruga să îmi spuneți când are nevoie omul de rând de d-voastră? Sau cu ce fel de probleme vă calcă prin bătătură?
Cu tot felul de probleme. Începând cu obținerea avizelor, autorizațiilor de funcționare. Orice firmă care are legătură cu apa sau folosește apa în scop industrial este obligată să se autorizeze din punct de vedere al gospodăririi apelor. Dumneata, ca investitor, vrei să îți faci o spălătorie, o casă, de pildă. Obții certificatul de urbanism. În acest certificat, organul emitent, primăriile de regulă, solicită avizul de apă. Și sunt specificate în legislație o mulțime de detalii. Concret, vrei să îți faci casă pe malul Cibinului. Este sau nu zonă inundabilă? Asta trebuie să îți spun eu. Aceștia sunt primii care ni se adresează.
De reținut. Apa pentru consum propriu, o fântână, să zicem, pentru consumul domestic (propriu și pentru animale), dacă nu trece de 0, 2 litri pe secundă, nu se taxează. Deci toate fântânile din Țara Românească nu plătesc apa la Apele Române. Dar dacă dumneata casa ți-o transformi într-o frumoasă pensiune, aceasta nu o mai faci în scop propriu, ci în cel economic. Și atunci legislația prevede să obții autorizație de gospodărire a apelor. Or, cu aceasta ne ocupăm noi la SGA Sibiu.
Sunt destule cazuri însă când aceste autorizații le dă ABA Olt (Administrația Bazinală de Apă Olt) sau chiar Bucureștiul. Sibiul are două bazine, Mureș și Olt. Să vă dau un exemplu. Primăria Poiana, să zicem. Are apă și de pe un bazin, și de pe altul. Ca să își modernizeze rețeaua de canalizare, nu face un aviz la ABA Olt și altul la ABA Mureș. Și atunci acest aviz este emis de ANAR (Administrarea Națională a Apelor Române), adică de forul nostru superior.
Pe de altă parte, sunt societăți comerciale care aleg să facă la noi analiză de laborator. Acesta e un alt gen de activitate, care ne solicită. Și o altă categorie este aceea a petițiilor, pe care le primim și on line. Mai avem apărarea împotriva inundațiilor. Procedura e următoarea. Dacă Doamne ferește se întâmplă – și se întâmplă – să iasă apa, din varii motive, primarul are la dispoziție serviciul voluntar de situații de urgență. Și e obligat, prin lege, ca în maxim 24 de ore, să facă raport operativ către noi. După aceea, noi transmitem mai departe, pe fluxul operațional, Prefecturii, Ministerului. Nu a transmis primarul în 24 de ore, poate să uite că îi mai dă cineva vreun leu pentru reparațiile survenite în urma viiturilor! Și nu a fost an în care să nu avem evenimente, de mai mică sau de mai mare amploare. Din punctul acesta de vedere, Sibiul stă cel mai bine printre celelalte județe. Nu că nu ar fi loc și de mai bine. Dar raportat la valoarea lucrărilor și pagubele, acestea sunt foarte reduse. Din 2009, din cauza inundațiilor, nu a murit nimeni!
”Sper ca anul acesta să înlocuim conducta de aducțiune de apă brută de la Gura Râului, la Sibiu”
Cum stăm cu balastierele?
Avem două tipuri de balastiere. Sau ar fi trebuit să avem. Dar, din păcate, nu avem, practic, decât un tip. Sunt balastierele constituite pe cursurile de apă în vederea decolmatării cursurilor. La acest moment, nu e niciuna funcțională. Sunt, însă doar ca diferite faze de avizare. Am închis ultimele puncte de lucru în decembrie 2022. Celălalt gen de balastiere, care funcționează, binișor, în județul Sibiu, sunt cele așa numite ”în terasă”.
Deci nu vă plictisiți…
Mă plictisesc de multe ori și nu mai știu ce să mai lucru… (râde)
Vă sugerez vreun joc pe calculator?
Spre rușinea mea, nu mă prea știu juca.
Avize, decident în a da undă verde sau nu unor construcții, societăți comerciale… Vă faceți și prieteni în meseria asta, bag sama!
O, Doamne! Da, amenda cea mai mică pentru persoanele fizice e de 5.000 lei. Iar la firme se pleacă de la avertisment, până spre declinarea către Parchet. Avem ”prieteni” destui.
De unde vine pasiunea asta pentru apă?
Nu e nicio pasiune, e un serviciu.
E un serviciu, dar alegerea ați făcut-o dvoastră.
Eu am ales, da. Probabil că nu a vrut cineva din familie să fac școală…
De când vă îndeletniciți cu acest domeniu?
Aici am vreo 15 ani. Ca director.
Nu obosiți?
Nu. Deocamdată. Mai am până la pensie. Astăzi, când vorbim, am 39 de ani de serviciu.
La 40, dau eu cafeaua.
Păi la 23 august, la anul, vă aștept să onorați promisiunea.
Să îmi fac un nod la batistă, să nu uit… Unde mai pui că e și Ziua Muncii!
Lucrez de dinainte de armată. Am terminat liceul în 83, facultatea în 90. Prima, aici, la Sibiu, inginerie, TCM. Ultima a fost postuniversitar, la Facultatea de Hidrotehnică Timișoara. Deci sunt obișnuit cu munca.
Cea mai mare provocare profesională?
Sper ca anul acesta să înlocuim conducta de aducțiune de apă brută de la Gura Râului, la Sibiu. 26 milioane de euro. A trecut de avizare, prin PNNR. Doar am spus că nu ne plictisim.
”Nici soția, și nici fata, nu lucrează la Apele Române”
Ce faceți când nu faceți ceea ce faceți?
Mă odihnesc. Citesc, mai ales în concedii. Beletristică de orice fel.
Când nu puneți mâna pe carte, ce altceva faceți? Stați la țară?
Am și casă la țară, da.
Fântână aveți?
Nu. Nu mi-a trebuit. E pe malul apei casa. Îmi mai place să merg cu ATV, să lucrez pomicultură, agricultură. Bine, nu de genul culturilor de porumb, de grâu…
Nu lucrați cu ziua?
Dacă mă dau afară și nu mă mai angajează nici paznic, eu știu?… Îmi place să văd de un pom, să îl sădesc, să îl văd cum crește, să, să… Și nu am decât vreo 200 de pomi. Bine, în mai multe locații. Pruni, meri, peri, cireși, vișini…
Ce vă liniștește?
Nu am un hobby anume. Ne-a ținut Dumnezeu mintea, mie și soție, când ajungem acasă, să nu amestecăm problemele de serviciu, indiferent de ce natură ar fi acestea. Și asta e liniștitor.
Familie?
Soție, copii… Am o fată, la casa și rânduiala ei; nu e în Sibiu, dar ne vedem când avem chef și ne permite timpul. Soția e de aceeași vârstă cu mine și ne vom duce frumos bătrânețile. Iar dacă Doamne-Doamne ne va da un dram de noroc de un nepot, atunci chiar nu mă voi plictisi nici la bătrânețe… Deocamdată nu avem vreme să ne gândim la ce va fi mâine. Și aș vrea să mai adaug ceva: nici soția, și nici fata, nu lucrează la Apele Române.
Vai! Sigur lucrați în cadrul unei instituții de stat?!
Nu au nicio legătură cu Apele, așa după cum nici eu nu am nicio legătură cu ce lucrează ele.
Ceva ce ați fi vrut să faceți și nu ați făcut?
Da, o grămadă! De pildă, aș fi vrut să zbor pe lună, să văd cum e pe acolo.
Nu e târziu, îl trecem la proiecte prioritare! Altceva?
Să particip la Formula 1 ca șofer. Dar nu cred că mă mai primesc ăștia.
Pasionat de șofat?
Am permis din 1987. În schimb, nu am șofer angajat. Am șoferi care conduc utilaje. Dacă sună telefonul că mâine trebuie să fiu în București, mă sui în mașină și mă duc. Am preferat ca astfel de posturi să le transform în execuție.
Apropo de dus, ne-am luat cu taifăsuiala și ni s-a cam dus timpul… Vă mulțumesc! Și la cât mai multă apă. Cantitaviv și calitativ…
