Bâstroe! Iată cireaşa de pe tortul trădării naţionale, din care se înfruptă graşii (la guşă şi la pungă) din tot spectrul aşa-zis politic al ţării, când de fapt spectrul este eminamente mafiot.
Nu ştim care este preţul acestei ultime trădări a interesului naţional şi nici nu cred că-l vom afla vreodată, sau dacă-l vom afla, va fi mult prea târziu şi nu va mai conta, căci dezastrul va fi total. Oricum s-au vândut ieftin, că loazele noastre politice nici măcar de atât nu sunt în stare, să se vândă scump. Ha!
Însă cine sunt trădătorii se vede de la o poştă. Uitaţi-vă cu atenţie la guşaţii care se perindă de ceva vreme la televizor pe acest subiect, JUSTIFICÂND!!! porcăria pe care ne-o face senină, sfidându-ne, Ucraina. Ţară neprietenă, căreia România – în pofida neprieteniei istorice – i-a întins nu o mână de ajutor, ci mii de braţe: i-a primit refugiaţii, i-a găzduit, i-a hrănit, a luat de la gura românului să le dea lor, ucrainienilor, sume uriaşe ca să poată, vezi-Doamne, supravieţui. Le-a făcut imediat!!! şcoli cu limba de predare ucraineană, în timp ce ei pe ale noastre, din teritoriul românesc pe care ni l-au furat, le închid, i-am primit în bisericile noastre, în timp ce ei pun lacăte pe cele ale românilor din Herţa, iar pe preoţi îi prigonesc. Nemaivorbind de faptul că tone de cereale ucrainiene modificate genetic se rostogolesc peste ţară la preţ de dumping – sub protecţie politică românească, evident, că doar nu face cine ce vrea la tine în ţară fără ştirea guvernului –, iar fermierul român e falimentat cu bună ştiinţă.
Dar astea sunt nimicuri în comparaţie cu pricolul iminent în care ne aflăm de un an de zile, acela de a intra din nebăgare de seamă şi iuţeală de mână – cum zice o vorbă din popor – într-un război nedrept, care nu este al nostru, doar pentru că mai marii lumii îşi dispută interesele de putere pe teritoriul altor state, niciodată pe al lor, iar noi suntem numai buni de carne de tun în planurile lor dabolice.
Doctrina militară a României a fost dintotdeauna una de apărare. Iată că acum, vrei nu vrei, bei Grigore aghiasmă – cum zice altă vorbă din popor. Noi nu suntem nici aliaiaţi, nici parteneri strategici ai nimânui, să nu ne facem iluzii, suntem buni de sacrificiu în jocul stupid şi devastator pentru omenire al războiului, ţări de mâna a doua – România, Polonia … –, carne în gura lupului. Doar că polonezii au clasă! Clasă politică! Noi, cozi de topor! Am devenit bază militară străină, participăm cu armament la un război stupid şi regizat, ne-am atras şi mai abitir ura şi setea de răzbunare a unui duşman setos de invazii, perfid şi periculos care este rusul.
Iar acum, Bâstroe! Cireaşa de pe tortul trădării naţionale! Guvernul nostru, miniştri ai transportului, mediului şi ai altor structuri administrative practic inutile, se bâlbăie la televizor, când de fapt se vede pe ei că toţi ştiu despre ce e vorba. Se vede după justificările tupide, după cum pun batista pe ţambalul ucrainean, după cum aruncă cu sare în ochii românului, precum că adâncirea canalului în interes militar şi de transport de către Ucraina ar fi doar o simplă decolmatare, ba mai mult, că s-ar fi sistat la intervenţiile noastre. Minciuni sfruntate! Acolo trăiesc oameni, văd ce se întâmplă, spun ce văd. Ucraina nu dă doi bani pe noi. Sapă şi-şi vede de treabă. O doare în cot de paradisul Deltei Dunării. Ea are treabă cu iadul. Şi un maaare interes.
