Cunoscuta cântăreață de origine argentiniancă, Analia Selis, a fost la Sibiu săptămâna aceasta. Alături de o parte din orchestra Filarmonicii din Sibiu a oferit publicului un minunat concert de tango.
Analia Selis este născută în Tucumán, Argentina, în 1977. În 2003 a venit la București, unde trăiește până în prezent. A câștigat locul III la Cerbul de Aur, în 2004. Între 2005 și 2014 a devenit foarte cunoscută în România, ca interpretă de muzică pop latino-americană. Analia Selis a fost căsătorită cu violoncelistul român, Răzvan Suma, cu care are doi copii.
În 2014 a început să cânte tango, în turneul național Vă place tango? Între 2015 și 2019 a inițiat trei mari proiecte de succes: Tango Simfonic (prima ediție), Tango Simfonic “Milonga de mis amores” (ediția a doua) și ArgEnTango. În 2022 Comitetul Interministerial Argentinian i-a acordat distincția de “Country Brand Ambassador”, ca rezultat al contribuției sale la construirea identității naționale argentiniene în străinătate prin talentul ei impresionant.
Piazzolla Simfonic – un proiect ce ne dezvăluie opera muzicianului argentinian, fondator al Tango Nuevo
Artista a lansat în 2021 proiectul Piazzolla Simfonic, pentru a celebra centenarul nașterii lui Astor Piazzolla. Săptămâna aceasta a ajuns cu acest proiect și la Sibiu. Concertul l-a avut dirijor pe tânărul Andrei Stănculescu, solist la pian a fost argentinianul Mariano Castro. Analia Selis a dezvăluit publicului sibian o fațetă necunoscută a maestrului tango-ului argentinian. Totul cu ajutorul pieselor selectate dar și a descrierilor și extraselor din viața lui Piazzolla pe care Analia Selis le-a introdus între piese.
Prin crearea,,noului tango” (tango nuevo), Piazzolla revoluționează acest gen muzical, aducându-i influențe de jazz și accente interpretative de muzică simfonică. Mariano Castro, pianistul alături de care a concertat la Sibiu Analia Selis, spunea că tango-urile lui Astor Piazzolla fac o ”descriere sonoră a orașului Buenos Aires”, fiind o combinație de muzică clasică și tango.
Micuță de statură, cu alura specifică popoarelor sud-americane, Analia Selis debordează de energie și de o bucurie de a trăi viața, cu tot ce îi aduce ea. Văzând-o în concert, am fost uimită de felul în care umplea spațiul cu prezența ei scenică și cum ne ducea alături de ea în poveștile sonore. De la cuțitarul Jacinto Chiclana, la un om cu mințile rătăcite, la un nefericit în dragoste rătăcind în ploaie pe străzile Buenos Aires-ului sau la emoționanta ”Baladă pentru moartea mea”, scrisă de Piazzolla în anticipația propriului sfârșit. Înaintea concertului de la Sibiu am avut plăcerea de a îi lua un interviu artistei.
”Iubirea pentru amândouă țările, ca și cum ar fi amândouă țările tale…” – Analia Selis, despre Argentina și România
Sunteți din Argentina de origine dar locuiți de 20 de ani în România, aproape jumătate din viața dumneavoastră. Cum vă simțiți, mai mult argentiniancă, mai mult româncă?
Eu mă consider argentiniancă, și cu cetățenie în România. Sufletul meu bate argentinian, de acolo vin. Pe lângă asta, este vorba și de cariera mea. Tot timpul am cântat în spaniolă și mai ales acum, cântând tango. Am mai cântat folclor argentinian, cred că asta face ca eu să fiu legată de Argentina, eu prezint Argentina. De când am venit aici, în concertele mele a fost mereu prezentă Argentina, mai ales acum, cu tango.
Sunt ambasador cultural al Argentinei, mențiunea pe care am luat-o anul trecut, dar mă și simt un ambasador, pentru că duc mai departe cultura mea. Dar, România este țara pe care am făcut-o să mă adopte. M-a adoptat, eu am făcut posibil lucrul acesta. Simt că e casă, asta simt, nu mai simt Argentina, când mă întorc acolo nu mai simt că mă întorc acasă, dar e țara mea. E locul de unde eu vin și este ceea ce eu sunt și ceea ce a determinat cum sunt. Dar simt că acasă e aici. E un pic ciudat dar așa e. Este ceea ce simțim cei care sunt în locul meu. Trebuie să fii în locul meu ca să ai acest amestec de sentimente ciudate. Iubirea pentru amândouă țările, ca și cum ar fi amândouă țările tale.
Analia Selis a descoperit cântând tango: ”mi-am dat seama că îmi e în sânge, și că va fi un drum doar dus, de unde nu mă mai întorc.”
Ați făcut o tranziție, de la genul pop latino-american, la tango simfonic. Unde vă simțiți mai bine ca artist?
Tango-ul a venit în viața mea într-un moment în care nu mă mai regăseam în piața comercială. Se născuseră cei doi copii, deja mă gândeam să mă întorc pe scenă. Am încercat să mă întorc acolo unde mi-era locul de confort, muzica latino-americană. Dar viața s-a schimbat foarte mult. Nu mă mai vedeam în muzica comercială.
Fostul meu soț, Răzvan Suma, făcea atunci turneele acelea, Vă place Bach? a fost primul, Vă place Brahms? a fost al doilea. Al treilea a fost Vă place Tango? Cu un an înainte de acest turneu, el a vorbit cu mine și mi-a spus că ”vreau foarte mult să fac un turneu care să fie Vă place Tango? și să cânți tu!” Eu am crezut că a înnebunit de tot pentru că eu nu cântasem tango niciodată, nu vin din orașul tangoului (Buenos Aires, n.rep.) și am un respect foarte mare pentru acest stil de muzică, pe care nu consideram că este un stil pe care poate să îl cânte oricine. Trebuie să îl înveți.
Mi s-a părut o provocare foarte mare dar, totodată, eram foarte pierdută în a-mi căuta calea. Și am acceptat. Atunci a urmat un an în care nu am mai apărut pe scenă. Oricum nu apărusem, nu m-am mai întors, am studiat tango, cât am putut. După un an de zile am început acel turneu și prima dată când am urcat pe scenă a fost la Iași. După ce am început să cânt, cam după un minut, mi-am dat seama că îmi e în sânge, și că va fi un drum doar dus, de unde nu mă mai întorc. Era un drum de mers și de aprofundat și de învățat. Așa a venit tango în viața mea. Și așa a rămas.
Artista a muncit și a studiat mult pentru a putea cânta tango
Trebuie un anumit tip de personalitate pentru a putea cânta tango?
Eu cred că tango este un stil de muzică foarte profund. Cred că este important să vii de acolo ca să îl înțelegi sută la sută. Să fii crescut în această țară de unde vine tango. Dar sunt foarte mulți artiștii care învață stilul. Dincolo de orice, cred că în orice stil de muzică și în orice cânți, succesul este acolo, în expresie. Să poți să intri, nu contează dacă este tango, folclor, orice este, să poți să intri în poveste, ca și cum ar fi a ta. Acesta este succesul oricărui cântăreț de tango, să reușești să intri în povestea lui dramatică, de obicei este dramatică. Plus stilul, care trebuie studiat.
Ați avut mai mult succes ca și cântăreț de pop sau de tango?
Tango m-a condus în sălile de concert de muzică clasică, tango este un stil de muzică ce ne-a introdus într-un ambient cultural și cred că pentru mine a adus și publicul de tango. Oricum, cred că succesul este deja mai mare în tango decât în muzica latino. Cu muzica latino a fost un succes de moment în care a fost un boom peste tot. După Cerbul de Aur, după primul album, după Yo no soy de aqui, a fost Wow, un succes așa, o explozie! În schimb, drumul meu de tango a ajuns acum la un moment mare, dar a fost pas cu pas, a fost construit și muncit extrem de mult.
Analia Selis: ”Publicul din Sibiu este frumos, este un public pe care îl iubesc și cred că iubirea este reciprocă.”
Ați mai fost în Sibiu, cu tango. Cum vedeți publicul de aici, cum vă primește?
Eu deabia așteptam să mă întorc la Sibiu. Ultimul concert aici cred că a fost înainte de pandemie, în martie 2020. Eram în suferință încă, spre bine, dar încă sufeream. Îmi aduc aminte că a fost greu să mă întorc pentru că acest spațiu este un spațiu ce îmi aduce aminte de Răzvan, el fiind și dintr-o familie sibiană. A fost o senzație ciudată dar a fost frumoasă revenirea de atunci.
După ce am plecat de aici, a început pandemia, s-a închis totul. De atunci nu m-am mai întors dar am cântat anul trecut cu Filarmonica din Sibiu în alte orașe, într-un mini-turneu în care am dus Piazzolla. Voiam să mă întorc la Sala Thalia și chiar l-am bătut la cap pe directorul Filarmonicii să programeze un concert. Publicul din Sibiu este frumos, este un public pe care îl iubesc și cred că iubirea este reciprocă.
Suferința personală a adus un plus de autenticitate interpretării
Nu știam dacă să vă pun întrebarea aceasta dar, suferința v-a adus o nouă dimensiune în interpretarea tango-ului?
Da. Cineva chiar a venit și mi-a zis: Să știi că cei mai mari artiști din lumea asta, au trăit într-un dramatism cum ai trăit tu! Adevărul este că tango aduce foarte multe povești dramatice, de dragoste, de iubire. Sunt și textele, care sunt foarte profunde poetic. După ce am trecut prin asta, m-am identificat cu foarte multe dintre tango-urile pe care le cânt. Eu cred că le cânt mai bine acum.
Aduceți la Sibiu doar Piazzolla? Știu că ați mai cântat și tango românesc interbelic. Vom asculta aici și asta?
Acum va fi doar despre Piazzolla. Așa s-a dorit, este un proiect pe care l-am făcut cu Filarmonica din Sibiu. Cum l-am dus peste tot și nu aici, am spus că trebuie să îl aducem și la Sibiu, e momentul de Piazzolla la Sibiu. Nu am venit cu tango interbelic și urmează să îl bat la cap și cu asta pe directorul Filarmonicii, să vin și cu interbelic, pentru că este un proiect fantastic. Proiectul cu tango interbelic românesc a venit la mine datorită respectului pentru România, care a crescut ani de zile. Iubirea și respectul pentru țară se materializează în acel proiect cu tango interbelic românesc. Este un integral, în care a trebuit să studiez și să mă interesez despre compozitorii de pe vremea aceea, despre cum a venit tango aici. Sper să îl aduc și la Sibiu.
Artista ar dori să interpreteze tango peste tot în Europa
Puteți spune că v-ați găsit drumul, aceasta va fi cariera dumneavoastră de acum înainte?
Așa văd eu. Mai ales că am început să mă gândesc la mai multe proiecte. Unele dintre ele cu pianistul cu care cânt în această seară, Mariano Castro. Avem lucruri de spus în acest sens. Da, cred că este un drum doar dus, acesta cu tango-ul. Mă văd cântând și am multe de învățat încă. Elemente de stil, cred că la un moment dat o să reușesc să îl cânt și mai bine. Eu așa sper, învăț.
Dorința mea acum, dacă mă întrebi unde mă văd în acest drum, îmi doresc să ies, să pot să merg în afara României cu tango. Am început deja, pentru că este un stil de muzică care deschide uși și pentru că nu sunt foarte mulți cântăreți în Europa. Atunci, vreau să pot să ies și să duc tango, nu doar în România, ci peste tot în Europa. Anul trecut am cântat în Elveția, în Germania, în Cehia, tango simfonic. Așa că e mult de construit.
Copiii Analiei Selis, la fel de talentați
Cei doi copii vă calcă pe urme, sunt pasionați de muzică și ei?
Copiii sunt muzicieni, merg la Colegiul Național de Muzică ”George Enescu” din București. Băiatul, Tiago, care are 10 ani, este în clasa a IV-a și ”violoncelește” extrem de frumos. Sunt foarte mândră de amândoi.
Noa, care a început ”violoncelind”, a trecut la flaut, este extrem de talentată la muzică. Are un dar natural pentru muzică. Anul trecut a început să cânte la chitară. A ajuns într-un timp extrem de scurt la nivelul din clasa a VI-a, unde este acum. Și cântă la voce, mai bine decât mine la vârsta ei, m-a surprins extrem de mult. Am ascultat-o în mașină când cânta așa, încetișor. La un moment dat și-a dat drumul și este fantastică. Așa că a început să facă lecții de canto, cu altă profesoară, nu cu mine, nu fac pedagogie în familie și vom vedea unde ajunge.
Cântă fantastic, și la chitară, și la pian, se pare că urmează pașii mei, băiatul urmează pașii tatălui, vom vedea. Băiatul este pe partea de muzică clasică, fiica mea nu s-a fixat încă la un stil anume, îi place jazz, îi place pop. Pot să o ajut foarte mult acolo dar deocamdată nu mă bag. O las, vreau ca, atât ea cât și fratele ei, să meargă pe drumurile lor și încerc să nu manipulez sub nicio formă. Contează ce își doresc ei pentru ei. Băiatul este și fotbalist, foarte bun, legitimat. Se luptă violoncelul cu fotbalul, vom vedea cine va câștiga.
Ați dori să transmiteți un mesaj femeilor din public, acum, la începutul primăverii?
Să fie o primăvară plină de culori și de parfumuri numai bune! Să fim echilibrate, să fim iubite, să mergem înainte, indiferent de orice se întâmplă!
