Suntem în seara care ne aduce aminte de omenitatea lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul întrupat. Înainte de a înfrunta trădarea și pseudo-procesul Său, Domnul Hristos Se înfruntă pe Sine de dragul voii Tatălui.
Dinaintea ispitei, glasul Tatălui Îl confirmă și Își preaslăvește Numele în El, în Fiul Său Întrupat: „L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi”. Unii au crezut că e tunet – precum îl vor fi și auzit -, alții au crezut că Înger a vorbit. Dar Tatăl vorbea nu doar pentru ei – cum le spune Domnul -, ci și pentru noi, peste veacuri, confirmând că Iisus este Mesia. Ceea ce trăim noi este împlinirea Misiunii Sale. De aceea priviți dincolo de orizontul tristeții de acum la Împlinirea voinței Tatălui Ceresc în lucrarea Fiului Său. Prin aceasta nu se dezvinovățesc nici trădătorii și nici ucigașii care au ucis pe Domnul Hristos. Ci ni se aduce aminte că acela care umblă în ucideri și trădări crede mereu că acestea sunt lumină. Domnul Hristos ne spune – în finalul Evangheliei de la Denia din seara acesta – că porunca Tatălui Ceresc este viață veșnică. Nu-i vorba aici de tumultul nostru de strigăte și interogări cazuistice. E porunca Tatălui contra legilor omenești interpreate omenește. Și pare că oamenii înving pe Dumnezeu.
E lecția celor prime două zile din Săptămâna Patimilor. Nu, nu după voința oamenilor e Viu Iisus Hristos. Ci din voia și porunca Tatălui.
