Pentru cei care vă uitați la Vocea României, numele Winael Baldus nu mai este o necunoscută. Caraibianul stabilit de doi ani în Sibiu a ajuns până în finala emisiunii, fiind susținut de mii de români. Teodora Pop (născută Bârsan) este sibiancă, o charismatică, și a cântat în mai multe formații. Cu siguranță, mulți dintre voi o cunoașteți deja de la concerte sau de la zecile de evenimente la care a participat.
De anul acesta, Teodora și Winael cântă împreună cu Mojito Band, o trupă nou formată în Sibiu. Am vrut să vedem ce i-a adus în același proiect muzical și cum vor evolua în această formulă. Ne-am întâlnit la o limonadă într-o cafenea din centrul Sibiului. Pentru că o știu de ani de zile pe Teodora, iar Winael este extrem de deschis, discuția noastră a fost lipsită de formalisme și am avut o după amiază minunată împreună.
Teodora și Winael se prezintă
În primul rând, i-am rugat să se prezinte:
Teodora: Am 34 de ani și sunt mama unei fetițe de 3 ani. Cânt de când mă știu, cel puțin de când conștientizez că exist. Am cântat în multe variante. Am început la Palatul Copiilor din Sibiu, cu domnul profesor Constantin Iridon. Am fost activă acolo foarte mulți ani. A fost o copilărie și o adolescență frumoasă, cu festivaluri de jazz, turnee în afara țării…
Cred că toată lumea, cel puțin din Sibiu, știe de grupul Harmony. Eram cam peste tot. După liceu și în facultate, am făcut primul band, care s-a numit Plenty. Acolo am compus, am cântat ce ne-a plăcut, a fost band-ul de tinerețe. Un alt proiect, înainte de nașterea fiicei mele, a fost cel cu Dreamcatcher’s Band. Aproape cinci ani de zile am cântat cu ei în multe locuri din Sibiu. De când o am pe fiica mea și în perioada pandemiei, am făcut o pauză de aproximativ trei ani. Acum cânt cu Mojito Band.
Winael: Eu am 25 de ani și sunt din Caraibe. Am început când aveam șapte ani, la karaoke. După aceea, mama m-a înscris la o Școală de Muzică. La început nu mi-a plăcut. Mai târziu, am făcut și compoziție. Când aveam aproape 11 ani, am participat la competiții, precum Inter-Caribbean. Apoi am studiat limbi străine la Universitatea din Caraibe. Am plecat la Londra să termin studiile. Acolo am profitat pentru a face și muzică, la o școală de gospel din Manchester. Am reușit să le fac pe amândouă în același timp. După ce am terminat studiile, m-am întors în Caraibe și am luat lecții de opera. Începusem studiile în acest domeniu încă dinaintea plecării la Londra.
Winael Baldus a ajuns la Sibiu datorită iubitei, Iris
A urmat o perioadă când am plecat din nou pentru școală, în Canada. În anul în care am fost bursier la limbi străine, am profitat pentru a face un program de improvizație jazz. A fost o experiență bună. M-am întors din nou în Caraibe. De aici am plecat în Franța, am lucrat acolo, am făcut și puțină muzică. Chiar m-am înscris la Vocea Franței, în 2018, dar nu am întors niciun scaun. A fost prima dezamăgire. Eram singur acolo, mama mea nu a putut să vină, nu știam ce să fac. Mă întrebam dacă sunt făcut pentru muzică, dacă e bine ceea ce fac. Am încercat apoi să compun. În 2019, în Paris, am cunoscut-o pe iubita mea, Iris, care lucra acolo. Ea este din Sibiu, și am venit în 2020 împreună în România. Am stat o lună în vacanță aici.
Aici la noi, la Sibiu?
Da, ”la noi”, este așa și pentru mine acum. De doi ani m-am mutat în Sibiu. Am construit și construiesc aici, atât viața mea muzicală, cât și cea personală. Sunt în perioada în care mă acomodez cu cultura românilor, dar mă simt acasă.
Teodora și Winael s-au cunoscut din întâmplare sau, cum spune ea, ”matematic”
Teo, cum l-ai întâlnit pe Winael?
Foarte fain. Îi tot zic că parcă suntem un fel de frați, știi cum se întâmplă lucrurile, matematic. Eu aveam proiectul acesta, cu băieții, Mojito Band. Mie mereu mi-a plăcut ca, în formație, să mai am un partener, ca voce, nu instrumentist. Eram mulțumită de proiect, dar parcă mai lipsea ceva. Eram la ziua unei fetițe, o prietenă de-a fiicei mele. Cineva de acolo a zis că este Winael în Sibiu, cel care a fost la Vocea României. Și că își caută un band. Asta mi-a pus în mișcare rotițele. M-am gândit că o știu pe Iris, iubita lui, am fost colege de liceu.
Iris, fiica ta, Iris, iubita lui…
Da, ca să vezi cum lucrează universul! Cu Iris am cântat și în cor, la liceu, la Goga. Am căutat-o și i-am propus să vorbească cu Winael, să vadă dacă este interesat să cânte cu trupa noastră. Așa ne-am întâlnit, am cântat, am simțit cu toții că ne potrivim.
Vocea României, cea mai bună experiență muzicală
Winael, poți să îmi spui mai multe despre participarea ta la Vocea României? Majoritatea publicului de acolo te știe.
Când am ajuns în România, nu știam ce și cum să fac pentru muzică. În Caraibe e destul de complicat, e un mediu restrictiv în privința genului acceptat de muzică. Nu se prea acceptă stilul internațional. De asta nici nu am rămas. Muzica de acolo este cea în limba tradițională, creolă. Un fel de zouk, sau stil caraibian, sau soca. Stilul meu nu a fost bine primit acolo, am fost respins, nu puteam ajunge la radio sau să cânt la evenimente.
De când m-am stabilit aici, am încercat să văd ce pot să fac, am lucrat altceva, am făcut și zăpadă la un moment dat. Așteptam să găsesc ceva în muzică. Într-o noapte, de fapt, la 3 dimineața, stăteam pe internet și am văzut anunțul cu Vocea României. Mă uitasem la emisiune în perioada petrecută în România, dar încă nu înțelegeam bine limba. Când am văzut anunțul pentru preselecții, am trezit-o pe iubita mea, să o întreb ce crede, dacă m-aș înscrie?! M-am înscris, am fost sunat să vadă dacă pot să merg la preselecție, la Timișoara. Și așa am ajuns să întorc scaune, am ajuns în finală.
Cred că nu mi-am dat seama cu adevărat prin ce experiență am trecut până nu s-a încheiat. A fost așa de intens și așa de genial, nu credeam că pot să ajung așa de repede să am ceea ce mi-am dorit. Am vrut public. Să dezvolt o carieră muzicală și să ajung la publicul din România. Vocea României mi-a dat asta și chiar mai mult.
Cred că este cea mai bună experiență muzicală pe care am avut-o în toată viața mea! A fost atât de diferită de cea din Franța, când nu s-a întors niciun scaun când am cântat. A fost cea mai productivă experiență, ca și artist. Experiența de la această emisiune mi-a adus foarte multe, am câștigat încredere, stimă de sine. Am învățat despre mine, cât de răbdător pot fi, cât de atent la ceilalți. Că pot munci și comunica, în echipă.
”Publicul sibian nu e din prima acolo cu tine, trebuie să îl câștigi.” – Teodora
Vă recunoaște lumea pe stradă?
Winael: Da, vin la mine stradă și mă roagă să fac o fotografie cu ei. Simt că se pot apropia liber, că pot comunica cu mine. Și la concerte, atunci când cânt împreună cu Teo, mergem în mijlocul lor. Este foarte importantă această apropiere de oameni, să ne conectăm.
Teodora: Publicul sibian nu e din prima acolo cu tine, trebuie să îl câștigi. La început sunt mai cuminți, stau și te analizează. E foarte frumos să vezi cum, la sfârșitul concertului, cântă alături de tine și dansează, nu mai au rețineri. E un schimb de energie. Tu, ca artist, oricum dăruiești, dai din tine. E frumos când publicul simte asta și îți dă înapoi, fie aplauze, fie un zâmbet. Sau vin să discute cu tine după spectacol. Schimbul acesta înseamnă mai mult decât banii sau celebritatea. Aceasta este de fapt bucuria noastră, ca artiști.
Care ar fi următorul pas pentru voi, ca formație, ca să creșteți?
Teodora: Fiind o trupă la început, ne dorim clar să avem cât mai multe concerte și să ne știe cât mai multă lume. În primul rând din comunitatea noastră, din Sibiu. Următorul eveniment la care vom cânta în spațiul public va fi în 29 iulie, la Promenada Mall.
Pentru moment, Teodora și Winael cântă cover-uri
Știu că tu și compui. Ați cântat și piese proprii cu Mojito Band?
Deocamdată, trupa este la început, trebuie să crească. Pentru a scrie, cel puțin așa cred eu, pentru o trupă, trebuie să treci împreună prin anumite experiențe. Ca să ajungi la punctul acela comun, în care toată lumea să simtă că de acolo poate să crească. Momentan, Mojito Band este o trupă de cover-uri, mergem la evenimente, private sau corporate, la petreceri.
Sunt sigură că va veni și partea creativă și că vom scoate o piesă pentru sufletul nostru de acum. Înainte, am scris piese inspirate de etapa în care eram. Poate erau despre iubire, dezamăgire, despre un ”loverboy”. Cred că acum aș scrie alt gen de piese, poate despre fetița mea. Ar fi tot despre iubire, dar una altfel, mai necondiționată.
Cum reușești să împaci viața de mamă cu concertele, Teo? Ai și magazinul tău de suflet, unde promovezi artiști și artizani români…
Adevărul este că mi-a prins bine pauza aceasta de trei ani, acasă cu Iris. Am fost într-un fel de bulă a fericirii, super protejate. Mi-am încărcat bateriile. Înainte să o am, aveam o viață foarte încărcată. Cumva, venirea lui Iris pe lume m-a făcut să mă așez, să nu mă mai grăbesc, să mă bucur de timpul cu ea. Acum, trebuie să recunosc că m-a dat puțin peste cap noul ritm, dar este frumos, mă ajută și cei din jur, mai stau cu ea.
Până am avut primul concert nu mi-am dat seama cât mi-a fost de dor. După ce faci o pauză de felul acesta, de public, ai emoții când te întorci. Nu știi dacă reiei lucrurile de unde ai rămas, cu apropierea de public, sau trebuie să o iei de la capăt. Primul concert, cred că în martie, anul acesta, a fost cu aproape 200 de oameni. De la primul Bună seara!, am știut că am reînceput de unde am rămas. Am cântat împreună cu Winael și nimeni nu a știut că era prima noastră cântare în această formulă. Atât de bine ne-am simțit și atât de liberi, ne-am potrivit perfect.
Vâna, pentru a avea cea mânca
Winael, revin puțin la Vocea României. Am citit într-un interviu cu tine că, dacă ai fi câștigat marele premiu, în primul rând ai fi făcut cu banii aceia lucruri pentru alții. O parte erau pentru familia ta, o parte pentru animale, o parte pentru o bursă de studiu… Tu chiar nu ți-ai dorit să câștigi premiul pentru tine?
Eu am avut parte de o educație specială, părinții mei nu aveau posibilități. Când aveam în jur de 6 ani, noi nu aveam bani. Mergeam în pădure, cu fratele meu, vânam ca să avem ce mânca. Apoi am locuit împreună cu mama mea. Ea e o femeie simplă, dar ajută alți oameni înainte să se ajute pe ea. Cred că am moștenit asta de la ea. Toată experiența bună pe care am avut-o în muzică și în viață a fost datorită unor oameni care m-au ajutat fără să ceară ceva în schimb. Mama s-a străduit să îmi dea lecții de muzică. Atunci când nu mai avea bani, profesorul meu, pentru că știa situația noastră, a continuat să lucreze cu mine multe luni de zile gratis.
Alături de alt concurent de la Vocea României, Winael ar vrea să deschidă o școală de muzică pentru copiii fără posibilități din Indonezia
Poate de aceea m-am apropiat de Eki (Cahayadi Kam sau Eki, n. rep.), din echipa mea de la Vocea României. El a crescut la fel, a început să cânte pe stradă pentru a putea să se întrețină. Vrem să deschidem împreună o școală de muzică pentru copiii fără posibilități din Indonezia. Aici aș fi folosit o parte din bani. Voiam să fac ceva și pentru animalele fără stăpân, să fac o donație. Pentru că Raela, câinele meu, este salvat de pe străzi.
Ce îmi doream pentru mine? Să pot să fac muzică pentru oameni! Acesta este felul în care aș putea să le mulțumesc pentru că m-au sprijinit. Au fost acolo pentru mine, m-au votat. Și voturile înseamnă tot bani, să știi! (râde) Dar, în primul rând, mi-au dat încredere. Îi pot răsplăti făcând o muzică pe care să o aprecieze. Nu este tot timpul despre mine. Eu am familie, prieteni, fac ceea ce îmi place, muzică. Dacă pot ajuta, o fac din tot sufletul.
Lucrezi la un album acum. Vor fi melodii originale?
Da, compoziții proprii, am semnat un contract cu cei de la Universal, după emisiunea la care am participat. Primul single ar trebui să fie lansat pe piață la începutul lunii iulie. Tot vara aceasta vor urma și restul cântecelor, unele dintre acestea sunt colaborări cu niște DJ.
Sibiul și ciorba de burtă
Ce îți place la Sibiu și ce nu îți place?
Sibiul este orașul meu preferat din România. Îmi place totul aici. Partea istorică, mâncarea, toate felurile de mâncare… Sincer, îmi place totul aici.
Teo îl completează, râzând: ”Îi place ciorba de burtă! Știu că o dată, când l-am întrebat ce îi place cel mai mult, mi-a spus că ar face baie în ciorbă de burtă”.
Cu românii cum te înțelegi?
Bine. Există puține momente în care mă mai lovesc de conflictul legat de… culoarea mea. Dar, e foarte rar. Atunci când am ajuns, priveam cu ochi de turist. Cu cât înțeleg mai mult limba și oamenii de aici, cu atât pot să simt mai bine atunci când există o reacție negativă față de mine. În general, nu am de ce să mă plâng aici.
Teo, locul tău preferat din Sibiu care este?
Parcul Sub Arini…, locul de joacă! (se amuză teribil) Eu nu prea am locuri preferate, unde mă duc, acolo mă simt bine.
Vă doresc amândurora cât mai mult succes în continuare și să ne vedem la cât mai multe concerte de-ale voastre!
