…e pe noi. E adevărat că toamna se numără bobocii, precum zice proverbul, dar nu-i rău să arunci o privire prin ogradă şi între timp.
Să vezi năpădeală şi la piaţă! Mai pe şleau, la piaţa de voturi pentru 2024. Neguţătoreală ca-n bazar, dar fără nicio ofertă!!! N-am auzit cât a fost vara de lungă nici o singură propoziţie de bun simţ din nici o gură de politician, cică responsabil de soarta ţării. Am văzut în schimb ditamai preşedintele primind onorul militar de Ziua Marinei ţinându-şi mămăiţa lui dragă de mânuţă. Dacă imaginea care circulă pe reţele spre hazul lumii e trucată, să mă ierte bunul Dumnezeu, dar de plauzibilă este plauzibilă. Am văzut şi un premier care când vorbeşte naţuinii la televizor zici că e un ventilator în priză rotind capul stânga-dreapta. Nu poate privi pe nimeni în ochi, pentru că ştie că toate promisiunile lui sunt fără acoperire cu un PSD făcut fărâme de ambiţii individuale prosteşti. Restul partidelor nici nu sunt partide, ci găşti cocoţate la putere. Şi am mai văzut un personaj extrem de periculos şi viclean, un ministru de zice că ar fi al sănătăţii, dar din ce spune printre rânduri ai zice că e mai degrabă al morţii programate. Onctuos, împăciuitor, aidoma şarpelui biblic, ne oferă mărul otrăvit al strategiei naţionale de vaccinare cu zâmbetul pe buze. Şi câte şi mai câte la vârf. Dar să vezi ce-i la talpa ţării! Viitorul României ţopăind cu sutele de mii pe răcnetele şi bubuiturile tuturor descreieraţilor – aşa-zise vedete – la felurite festivaluri îndrăcite. Abia a doua zi dimineaţa se văd urmele şi rămăşiţele degradării umane. Te cruceşti. Şi toate sub oblăduirea oficialilor, care se vor moderni în cerşetoria lor după voturi.
NIMENI nu are nici măcar O OFERTĂ pentru Ţară! Ăştia sunt bobocii noştri electorali, nişte paparude. Iată-i dezbrăcaţi de lustrul minciunii de geniul lui Mihai Eminescu: „Asta e nenorocirea acestor oameni şi nenorocirea tuturor demagogilor din lume. Promit ceea ce nimeni nu poate face. Ei uită că viaţa unui popor, afară de legile scrise, e supusă la legi fizice pe cari nu le poate clăti nimeni din loc, apoi la legi economice, a căror urmări nu se abat prin fraze, ci numai prin muncă; ei uită în fine că orice fenomen social e foarte complicat şi întreţesut c-o mulţime de amănunţimi cari trebuiesc studiate şi că înlăturarea răului nu atârnă numai de la bunăvoinţă, ci în cele mai multe cazuri de la adânca înţelegere a problemei.”
De altfel, toamna nici nu-i chiar aşa departe, căci zice tot înţelepciunea populară că după Schimbarea la Faţă a Domnului apele se răcesc, iar după Sântă Mărie cerul siniliu de vară pare că se înalţă şi-şi schimbă culoarea într-un albastru marin, mai adânc. Până atunci mai e un pic, precum ziceam, şi, putem număra liniştiţi. Ce-am făcut cu vara noastră? Ce-a făcut şi greierele din fabulă: dă-i cu scripca şi distracţia. Ba mai mult decât atât, dă-i şi cu vrajba şi gâlceava, eterna telenovelă românească în regia lu’ tataie al minciunii, stăpânitorul celor patru puteri în stat şi al chelteului de „politici” de deasupra.
Genial, nu? Şi când te gândeşti că, deşi articolul lui Eminescu, din care face parte fragmentul acesta, a apărut în „Timpul” în septembrie 1878, deci acum 145 de ani, e încă perfect valabil şi astăzi!
Lupii hămesiţi de ciolanul politic îşi schimbă mereu părul, dar năravul ba!
