Editura Predania a lansat „Copiii mari devin bizari”, primul volum al unui roman pentru adolescenți, scris de doi autori: un profesor – Ovidiu Gligu, și o elevă – Letizia Timofte, care la cei 16-17 ani ai săi realizează un inedit debut literar. Un roman dedicat atât adolescenților, cât și adulților din preajma acestora: părinți, bunici, profesori.
Adolescența este o perioadă plină de transformări fizice dar și sufletești, destul de dificilă în condiții normale, dar mai cu seamă când ești departe de „Acasă”. Deja te confrunți cu o mulțime de schimbări, te simți diferit, iar lumea din jur nu ostenește să-ți amintească asta la fiecare pas.
Romanul de față descifrează dilemele adolescenței, urmărind dialoguri firești dar pline de un umor de mare finețe, reușind să descrețească atât frunțile părinților, cât și ale tinerilor ale căror povești ni se aștern de-a lungul celor 200 pagini.
„Fiind o carte scrisă în curtea bisericii (de fapt a mănăstirii ortodoxe din Vedrin – Namur, Belgia), romanul are și o dimensiune religioasă. Dar cei care vor căuta aici o culegere de rugăciuni pentru copii, sau un îndrumar de spovedanie pentru adolescenți, vor fi dezamăgiți. Textul nu prezintă nici familii ideale, nici copii perfecți. Regăsim doar credința unor oameni obișnuiți, străbătuți de încercările cotidiene ale vieții.”
Redăm mai jos câteva fragmente din cadrul emisiunii difuzate la Radio România Internațional despre noua apariție editorială „Copiii mari devin bizari”:
Ovidiu Gligu, profesor de religie ortodoxă vorbește despre cum a început povestea acestei cărți. Astfel, ideea cărții s-a născut în cadrul unui proiect din 2021 Credință fără granițe în care a colaborat grupul catehetic din Belgia, de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Vedrin-Namur și un grup de tineri din Banatul de munte, din satul Moniom Reșița, coordonați de părintele Mihai Ciucu și soția sa, Georgiana Ciucu. Obiectivul proiectului a fost să se creeze o punte între tinerii din Belgia și cei din România. Fiind pasionat de literarură, Ovidiu Gligu a venit cu ideea de a scrie un roman pe acest subiect. Inițial, capitolele au fost publicate de revista Leviathan din București. După 2 ani de scris, proiectul a văzut lumina tiparului la Editua Predania.
Tânăra autoare Letizia Timofte s-a născut în 2005 în Italia, unde a trăit până la vârsta de 5 ani. A stat apoi, până pe la 10 ani, în judeţul Suceava, la bunici, în comuna Forăști, iar un an mai târziu se muta împreună cu familia în Belgia, unde mama ei îşi găsise de lucru. De pe la 11 ani stabilită în Belgia aşadar, tânăra a păstrat o legătură foarte puternică cu România, pe care ne-a explicat-o: „Mă consider româncă, e evident. Poate e puţin amuzant, dar cred că limba română m-a ajutat să păstrez o legătură vie. Consider că scriu destul de bine în limba română pentru cineva care nu a urmat multe cursuri de limba română şi, dacă nu aş fi ştiut limba română la nivelul la care o ştiu, nu aş fi citit nicio carte şi pur şi simplu nu aş fi putut vorbi cu oameni din România. Ultima carte care m-a făcut foarte mult să râd şi mi-a dat foarte multe emoţii a fost Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş .”
În prezent elevă în clasa a XII-a la un liceu din Marche-en-Famenne, din regiunea valonă a Belgiei, încă din copilărie, Letizia Timofte scrie în jurnale – a ajuns deja la al şaptelea, cântă puţin la pian sau chiar desenează, a desenat inclusiv pentru romanul său de debut Copiii mari devin bizari. „Am depus amândoi un efort mare, care la sfârşit a dat rezultate mai bune decât ne-am fi aşteptat. Eu sigur am avut treaba cea mai uşoară, am avut de conturat doar un personaj, unul care acoperă cam 50% din poveste, personajul Elena, care e foarte inspirat din propriile mele experienţe. În primul rând, e puţin zăpăcită, are simţul umorului, dă dovadă de multă autoironie, dar în general e o adolescentă obişnuită, o adolescentă din România, care trăieşte în Belgia. Scopul meu a fost să arăt dilema cu care se confruntă tinerii români care merg în străinătate şi care ar vrea poate altceva, ar vrea să aleagă să rămână în România, deşi e complicată schimbarea.”
Cartea aduce „un suflu nou, de adolescent căutător. Căci până la final, cred că trebuie să păstrăm și să cultivăm entuziasmul căutării, în ciuda tuturor căderilor zilnice, spre a plini dorul – cel mai adânc – de Dumnezeu.” – Sora Manuela de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” din Vedrin-Namur
„Într-o lume secularizată și desacralizată, suntem onorați și recunoscători că am avut șansa de a aduce la lumină Copiii mari, devin bizari, un roman ce își propune să creeze premisele unui dialog firesc, deschis și sincer între adolescenți și adulți, între tinerii din România și cei din străinătate”, afirmă Ionuț Gurgu, directorul Editurii Predania.
