Poziţia Academiei Române privind Proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană (i)

Sibiu 100% prezintă: Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu acest proiect de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru Statul Român. O analiză obiectivă demonstrează că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public şi, prin urmare, nu justifică efectele colaterale negative şi riscurile implicate în proiect. Argumentele pe care se bazează poziţia Academiei Române sunt următoarele: 1. Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării, estimat la mai puţin de 500, nu rezolvă nevoile locale. Nu este clar câte din aceste locuri de muncă pot fi ocupate de localnici şi câte de persoane aduse din exterior. Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeană. 2. Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 de ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici şi mutarea unor cimitire este inacceptabilă şi aminteşte de o perioadă pe care am considerat-o încheiată. 3. Beneficiile economice ale Statului Român, rezultate din redevenţele de 2% asupra exploatării şi diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele proiectului. În lume (mai ales în Orientul Mi­jlociu şi în Asia Centrală), în loc de concesionare se practică aşa numitul ,,production sharing agreement” (acord de împărţire a producţiei). Potrivit acestui tip de relaţii între un stat şi o companie de extracţie a unor resurse minerale (de obicei petrol), după ce compania îşi acoperă costurile de capital şi operaţionale, producţia este împărţită între stat şi companie, de obicei 80% pentru statul respectiv şi 20% pentru companie. Doar o asemenea relaţie în cazul exploatării miniere de la Roşia Montană ar fi atractivă din punct de vedere economic pentru Statul Român. (continuarea în ediţia viitoare)