1989 la lovitura de stat: 3,7 miliarde de dolari în bănci. 7-8 miliarde dolari creanţe. Aproximativ 6 000 de tone de aur în zăcământ, valorând azi peste 250 de miliarde de euro. Zăcăminte de metale rare estimate azi la spre 6 300 de miliarde de dolari.
Enciclopedia Resurselor Mminerale din România menţionează şi alte resurse, precum: 2 800 de milioane de tone de lignit, care la preţul de anul trecut ar ajunge la 1 134 de milioane de dolari; 900 de milioane de tone de huilă, la preţul actual cam 400 de miliarde de dolari, vreo 900 de milioane de tone de cupru, care la aproape 8 000 de dolari pe tonă ar ajunge pe undeva la 7 200 de miliarde de dolari; unde mai punem argintul, sarea, petrolul şi gazele, dar şi milioanele de hectare de pădure defrişate care azi nu se mai pot estima. Aurul şi metalele rare exploatate de România până în 1989 aduceau ţării un venit de 8 miliarde de dolari pe an. Mai erau bani şi în bănci. Banca Română de Comerţ Exterior, spre exemplu, avea un capital de peste 10 miliarde de dolari. Iar în tezaurul României, cu trei ani înainte de loviluţie, se aflau 106 tone de aur. Dacă mai adăugăm şi industrii de top ale României – mă gândesc numai unde ar fi fost acum vârful de lance IPRS Băneasa în domeniul electronicii mondiale, cu acces direct la depozitele de metale rare ale ţării şi capitalul creierelor profesioniste de acolo – şi mai adăugăm şi independenţa energetică a României de la acea oră şi câte şi mai câte, lista rămâne deschisă, înţelegem de ce denumirea completă a Ţării ar trebui să fie azi ROMÂNIA CA O PRADĂ, după titlul cărţii scriitorului Radu Theodoru.
De la loviluţie până azi s-au furat peste 400 de miliarde de dolari. 42 de miliarde de euro ies NEIMPOZITAŢI anual din ţară – în 33 de ani s-au cam strâns 1 400 de miliarde. Astea sunt doar două exemple MINORE! Să mai adăugăm la toate acestea stratul gros de tăietori de frunze la câini care căpuşează parlamentul, ministerele, primăriile şi tot felul de instituţii inventate care nu folosesc la nimic.
Aici sunt banii dumneavoastră de salarii şi de pensii onorabile, dragi români care mai aveţi eroismul să munciţi în România şi nu vă lăsaţi hâşâiţi din ţară şi dragi pensionari care mai aveţi tehnici de supravieţuire, care îi exasperează pe gealaţii de la Bruxelles, care v-au vaccinat, v-au otrăvit şi vă joacă în picioare de cel puţin doi ani cu minciuna măririi pensiilor şi tot nu vă pot extermina.
Toate aceste cifre sunt la vedere în spaţiul public, circulă pe site-uri, prin biblioteci, se regăsesc în interviuri pe la televiziuni, în studii, în memoria atâtor martori direcţi care, spre disperarea tagmei jefuitorilor autohtoni şi internaţionali încă n-au murit. Doar să aibă cineva răbdare să le culeagă şi să le pună cap la cap, ca pe un puzzle. Unii au avut răbdarea asta. Citez concluzia unui astfel de puzzle care circulă pe internet: „România este o necesitate absolută pentru cei care vor să domine lumea, atât din cauza poziţiei strategice a ţării noastre, cât şi datorită resurselor incredibile, aproape neatinse, pe care le are! Din păcate, dacă teritoriul României le este indispensabil, cetăţenii sunt un balast lipsit de vreo valoare reală pentru ei”.
Nume celebre din politica românească sunt pe lista marilor trădători și prădători de ţară. Unii chiar inamovibili. Dar… nu nemuritori! Pentru răbdători însă, Însuşi Hristos spune în Predica de pe munte: „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura!” (Matei 5; 6)
){kind=link}