Atitudinea terapeutică în cazul caninilor incluşi

Caninii superiori rămân destul de frecvent incluşi în osul maxilar (nu erup). Cauzele sunt multiple: fie datorită lipsei de spaţiu, a unui obstacol reprezentat de multe ori de caninul de lapte, poziţia profundă intramaxilară a mugurelui acestuia, traumatisme. Diagnostiul se pune pe baza examenului radiologic, care ne precizează şi poziţia dintelui. Conduita terapeutică ideală este descoperirea chirurgicală a dintelui, urmată de aducerea acestuia pe arcadă cu ajutorul unui aparat ortodontic. Nu întotdeauna poziţia este corespunzătoare, o poziţie orizontală având indicaţie de extracţie, înlocuirea lui necesitând mijloace chirurgicale (implant dentar) sau protetice (punte). Complicaţiile pe care le poate da caninul inclus sunt multiple şi frecvente: rizaliza (resorbţia) rădăcinilor dinţilor vecini, nevralgii, complicaţii infecţioase şi, de asemenea, tumorale sau chistice. De aceea, menţinerea caninului inclus în os nu este întotdeauna cea mai bună soluţie. Dr. Raluca Iliuţ, Medic specialist ortodont, tel. 0746/351.633