Savu Popa nu crede că românul s-a născut poet. Pe lângă faptul că scrie poezie, acesta mai dăscălește la limba și literatura română câteva clase de gimnaziu din localitatea Loamneș. E autorul câtorva volume de poezie, fervent iubitor al turnirurilor de poezie, iar versurile l-au purtat în diverse spații geografice, în căutarea sensului poetic.
Oare v-ați întrebat vreodată cum ajung oamenii să scrie poezie? De ce o fac? Au oamenii nevoie de poezie și, implicit, de poeți? L-am rugat pe Savu să ne găsească oarece răspunsuri acestor întrebări.
”Cum am început să scriu? Pot să spun că încă din fragedă pruncie aveam atracție pentru cărți. M-am născut cu o bibliotecă, chiar măreață, aș putea spune. Mă pasionau cărțile de poezie, în special. Nu știam eu foarte bine să citesc pe atunci, dar faptul că poeziile aveau rândurile sub formă de versuri mi se părea fascinant. În alte cărți continuau rândurile unul după altul, dar la poezie se opreau la un moment dat. Plus de asta, îmi trezeau interes oamenii care încercau să scrie o poezie pe loc sau chiar să o recite. De mic am avut deschidere spre cultură, a fost un privilegiu pentru mine, iar crescând, am început să aștern și eu versuri pe foaie. Pentru mine această scriere literară înseamnă viul, un joc de a simți ceea ce se întâmplă în prezent“, e de părere Savu Popa.
Poezie cu iz de sat
Pentru cei care s-au născut sau au copilărit în zona rurală, lumea pe care o poartă cu ei în suflet și din care își cresc bucuriile și gândurile fertile este una a satului, a oamenilor locului. “Prima mea carte de poezie a apărut în 2017. Aceasta adună mici poeme în care vorbesc despre locurile natale. Eu sunt născut în Ocna Sibiului. În lucrare am creionat povești care animă acele locuri, un fel de îmbinare între rural și fantastic. “Ipostaze“ se numește. Aceasta a concis și cu intrarea poeziei mele în mediul online. S-a întâmplat ca să intru într-un cenaclu de poezie virtual, iar aceste scrieri încep să se digitalizeze”, povestește poetul.
Poezia nu unește doar creatorul ei de acea foaie de hârtie, ci mai ales unește suflet cu suflet și oameni cu oameni. Iar unii dintre aceștia o consideră chiar asemenea unui sport. “Am călătorit mult datorită poeziei, am fost la diverse festivaluri de poezie. Am participat la un turnir al poeziei chiar, adică m-am duelat în versuri cu alți pasionați; undeva prin Turcia a fost evenimentul. Poezia nu este ceva static, poezia te poartă pe căi, poezia înseamnă constituirea unor prietenii, poezia înseamnă viață. Scrisul poeziei poate fi un sport, nu doar unul fizic, dar și unul mental. Consumul poetic e o combustie internă care arde, iar dacă nu exteriorizezi ceea ce simți, acel foc ușor se stinge“, mărturisește autorul volumului de poezie ”O camera fără prize”.
Ce înseamnă să fii poet?
Poezie poate să scrie oricine. Orice om alfabetizat poate exersa în domeniul versificării. Însă un text, ca să ajungă cu adevărat text liric, trebuie să fie trăit. ”Ca să fii poet trebuie să fii un bun trăitor, un colecționar de realitate. Poetul este mereu în mijlocul mulțimii, trăiește clipa. Mie îmi place foarte mult să mă plimb, să văd lumea în diverse ipostaze, pentru că atunci automat îmi extrag de acolo ceea ce mă inspiră. O altă condiție ca să devii un poet, în adevăratul sens al cuvântului, sunt lecturile, dar și aici este o capcană. Citești, citești, dar la un moment dat nu trebuie să te lași influențat, trebuie să-ți descoperi propria ta voce. La mine fiecare carte de poezii reprezintă o poveste “, declară Savu Popa.
Strigoița
Ați stat vreodată să vă gândiți cum au ajuns oamenii să creadă în personaje supranaturale? Cum a ajuns orice “ceas“ sau orice loc de pe pământ să fie bântuit de un spirit? Clar, oamenii aveau mai multă imaginație atunci, aceasta și pentru că nu erau distrași de tehnologia care ne-a invadat astăzi. ”Am scris și o carte în genul epic, ”Strigoița“, care este o colecție de povești horror folclorice, care se leagă de spațiul de acasă, de spațiul rural. Inspirația a plecat de la oamenii locului. La un moment dat, pe sate exista un fel de troc, sau nu știu cum să-l numesc, în fine, cert e că sătenii mergeau prin satele învecinate și tăiau un porc, să zic. Acest proces dura un pic, iar seara, după ce terminau totul, trebuiau să ajungă acasă, nu existau mijloace de transport ca astăzi, iar foarte mulți dintre ei mergeau pe jos. La un moment dat, ajungeau pe anumite dealuri (foarte importante aceste treceri), iar mergând peste aceste dealuri, unii spuneau că se întâlneau cu strigoaicele, care erau prinse în horă. Și se știe că cine le găsea în cale nu prea avea parte de lucruri bune“, ne povestește Savu Popa.
Care este rolul poetului în societate?
Sunt mai multe tipologii de poeți. Unii așteaptă inspirația, apoi se apucă de scris, altora le vine inspirația scriind. “Când alcătuiesc un volum de poezie, merg pe intuiție și trăire. Prima oară trăiești, apoi scrii; am mai spus-o, e literă de lege. Poeții sunt anticorpii acestei lumi, anticorpii frumuseții, după cum a spus cineva. Rolul nostru este și interesant, și ciudat, în același timp. Pentru că noi trebuie să menținem frumusețea acestei lumi și să fim în contact direct cu tot ceea ce ce înconjoară. Să trăim, tot repet acest cuvânt, deoarece am constatat că oamenii nu mai știu să trăiască. Alți poeți gândesc așa: Nu mă așez la masa de lucru să scriu, ci aștept să vină inspirația. Au fost școli întregi care au mizat pe inspirație, mai ales romanticii, care credeau că inspirația are o legătură cu divinitatea. Alții se așază la masă și se lasă purtați, pornesc de la un context, pornesc de la un pretext, o întâmplare și continuă actul creativ. Există poeți americani care au scris un poem pornind de la un hamburger amărât. Cotidianul, cu banalitatea lui, a reprezentat o sursă de informație majoră pentru poezie. Eu sunt ceva între. Prima oară mă pălește informația, apoi iau ideile din zbor. Dar totuși poezia nu poți să o căznești, căci se cunoaște o poezie chinuită“, e de părere tânărul poet.
Ca să devii poet îți trebuie disponibilitate
Unii oameni se nasc poeți, alții devin în timpul vieții. Dar când îți dai seamă că ești chiar tu un poet? ”Ca să devii poet trebuie să ai, în primul rând, imaginație. Iar, în al doilea, disponibilitate. De ce disponibilitate? Odată ce ți-ai luat în serios acest rol, vor exista și anumite sacrificii. Poezia nu se face la o bere. Desigur, se poate face și la o bere, dar îți trebuie acea “stare“, acea dispoziție aparte, iar acea “stare“, pe care nu o pot defini, o poți căpăta doar în anumite locuri și cu anumiți oameni. Pe mine mă cuprinde acea “stare“ când sunt singur. Ca să fii poet trebuie să fii apt ca să primești și critici. Permanent lucrăm la poemele noastre; poezia este ca un șantier. Plus, ca poet, trebuie să citești din toate domeniile. Poezia este sora mai mică a psihologiei. Urăsc sintagma aceea, ”Românul s-a născut poet”. O greșeală a poeților în vers alb este faptul că mulți dintre ei au tendința să vorbească în poezie, să explice, dar poezia urăște explicația, poezia trebuie să sugereze. Poezia poate fi un rezumat inefabil al unei narațiuni, al unei povești“, mărturisește interlocutorul nostru.
Popa Savu, pe lângă articolele scrise pentru diverse publicații de cultură, are publicate și patru cărți de poezie, una de proză și una de eseuri. Cel mai recent volum al său, de poezii, intitulat “De-a v-ați ascunselea“, a apărut în primăvara aceasta la editura clujeană Școala Ardeleană.
Savu Popa s-a născut în 15 februarie 1991 la Ocna Sibiului, unde locuieşte şi în prezent. Clasele primare şi gimnaziul la Ocna Sibiului, liceul şi studiile universitare filologice la Sibiu. A publicat poezii în revistele Euphorion (unde şi debutează în 2004), România literară, Familia, Ateneu, Zona nouă, Revista Cenaclului de la Păltiniş, Lumină lină, Qpoem, Egophobia, Algoritm literar, Sintagme literare, Banchetul, Prăvălia culturală. Debutează în volum în anul 2017, cu Ipostaze, Editura Paralela 45. Premiul „Traian Demetrescu” pentru poezie, la concursul de creaţie literară, cu acelaşi nume, organizat la Craiova în anul 2016 şi Premiul juriului, preşedinte profesorul şi criticul literar Nicolae Manolescu, la Festivalul Literatura Tinerilor (prima ediţie), organizat de Uniunea Scriitorilor din România la Neptun în 2017.
