Într-o discuție cu unul din reprezentanții mediului privat, cu conexiuni apreciabile în zona industrială a Sibiului, acesta mărturisea cum în urma unor demersuri susținute cu mediul universitar elvețian, a reușit să aducă în Sibiu o delegație de prestigiu pentru o întrevedere cu reprezentanți ai Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu. Se dorește, în acest sens, crearea unei noi ramuri de cercetare, denumită generic fotonix, o direcție de cercetare a industriei electronice care studiază, în termeni uzuali, legătura dintre laser și lumină. Din delegație au făcut parte și manageri ai unor companii de produse electronice interesați de o colaborare între cele două universități și mediul de afaceri privat, într-un proiect curajos de dezvoltare care în doar 5 ani ar putea genera o cifră de afaceri de aprox. 1, 2 trilioane de euro.
Inițiativa vine din partea mediului privat sibian, care a înțeles că fără o coordonare conjugată a entităților private cu administrația publică și zona universitară, Sibiul nu poate să evolueze armonios și coerent. În acest context, sunt tot mai numeroase și salutare proiectele pe care companiile mari care își derulează aici activitatea le au în a atrage elevii și studenții sibieni nu doar în recrutarea forței de muncă, ci mai mult, în a derula programe de cercetare pentru un viitor sustenabil (și) sub raport inovator.
De curând s-au comunicat rezultatele meritorii ale elevilor sibieni la olimpiadele școlare. Și în acest an, putem și avem de ce să fim mândri de copiii noștri. Nu cu mult în urmă, au fost comunicate și rezultatele simulării la bacalaureat. După notele obținute la examenul de capacitate, de final de clasa a VIII-a. Trăim într-o lume a paradoxurilor. Între excepțional și mediocru, pe același podium, într-un clasament al celor mai bune rezultate ale ultimei jumătăți de secol, avem olimpicii mondiali, și locul întâi în Europa la analfabetism funcțional. O coabitare contradictorie care oferă o ipostază extrem de realistă a sistemului de învățământ românesc.
Acest cadru extins al diversității în materie de calitate și nivel de instrucție poate comporta, desigur, diferite vulnerabilități, nu de puține ori meditațiile suplinind ineficiența unor metode pedagogice desuete. La fel cum percepția unor părinți că odată ”predați” școlii, s-au și absolvit de co-participarea la actul educațional, e la fel de păguboasă.
Poate ceea ce lipsește societății de astăzi (și mă refer acum în special la Sibiu) e tocmai conștientizarea mediului școlar / universitar că e parte permanentă din actul educațional comunitar.
Universitatea sibiană derulează o mulțime de proiecte de cercetare. Proiecte despre care, din păcate, știe foarte puțină lume. Și rezultate ale cercetărilor despre care se face vorbire doar între specialiști. Nu poate fi chiar atât de rău dacă ar exista ceva mai multă comunicare între mediul universitar și comunitate. Mediul privat face de mult pași sesizabili în acest sens. Comunitatea sibiană e interesată de dezvoltarea orașului și din această perspectivă. Mai e nevoie doar de ceva mai multă voință și viziune pusă în lucru…
