Pe fiecare dintre noi Dumnezeu ne înzestrează cu un dar: darul de a cânta, de a scrie, de a calcula, darul de a dansa sau orice altceva. Unora le trebuie o viață întreagă pentru a-și descoperi darul, pe când alții, chiar din primii ani de viață, demonstrează la ce sunt buni. E și cazul lui Eric, cel pe care îl privim cum dansează și ne minunăm câte lucruri minunate poate face Dumnezeu prin el.
Eric Radu, copilul minune al scenei, este un adevărat talent. La vârsta de doar 5 ani și 10 luni, cucerește inimile publicului cu spectacolele sale pline de energie și pasiune pentru tradițiile românești.
De la Feciorescul din Sălaj și Feciorescul din Bihor, până la Feciorescul de pe Hârtibaci, Eric știe fiecare pas și strigătură și ne face să fim mândri de România și de toate tradițiile noastre.
Inocent și plin de vigoare, Eric își demonstrează rezistența pe scenă alături de adulți, iar secretul său este dedicarea pentru sport.
„Eu fac sport și de aceea nu obosesc niciodată. Eu cu drag dansez și ca să nu obosești, trebuie să faci mult sport, flotări și alte exerciții”, declară micul artist. Astfel, el nu doar că își îmbunătățește abilitățile fizice, ci și își menține pasiunea vie pentru dans. Mai mult decât atât, Eric ne-a recomandat să ne mai mișcăm și noi din când în când, pentru a nu obosi când alergăm după subiecte.
Copilul ne-a impresionat prin mișcările lui, dar și prin pasiunea pe care o are pentru tot ceea ce înseamnă folclor. De la 4 ani merge la cursuri pentru fluier, iar acum se mândrește și ne spune că știe multe-multe cântece.
„Eu dansez de când eram în burtă la mami. Mami mergea la spectacole și eu dansam în burtică, pentru că auzeam muzica”, ne spune Eric serios.
Probabil lumea se gândește că unui băiețel de doar 5 anișori îi este greu să ofere un interviu, însă întrebările simple pe care le pregătisem l-au făcut pe Eric să râdă. El ne-a spus clar că altceva în afară de dans, fluier și ciobănie nu vrea să facă.
Zicala „Așchia nu sare departe de trunchi” se aplică foarte bine în familia băiețelului. Părinții lui, Roxana și Ștefan, sunt instructori la Ansamblul Folcloric Purtata Secașelor. De la doi ani, Eric a început să fure din mișcările tatălui său care se antrena acasă. Acum, fratele lui, Eduard, care are doar un an jumătate, are aceleași înclinații spre folclor. Deși abia merge, când aude muzica populară, chiuie și bate din palme.
„Eu nu am emoții când sunt pe scenă. De ce am emoții? Dacă știi dansul nu ai nicio emoție. Eu am doar emoție de bucurie când mă aplaudă lumea la final”, mărturisește băiețelul.
L-am întrebat pe Eric cum de nu încurcă pașii sau cum de știe fiecare strigătură și bineînțeles că s-a amuzat, spunându-mi că nu se poate să uiți ceva ce iubești să faci. Prin cuvinte puține, băiatul ne-a dat o lecție de viață: dacă exersezi non-stop și te dedici unui lucru 100%, este imposibil să dai greș.
