A trecut și sărbătoarea Paștelui. Lumea s-a încins la grătare, la ouă roșii, vin și cozonac. De acum, se deschide sezonul nunților. Iar pentru ca o nuntă să iasă bine, aceasta are nevoie de rânduială. Tocmai din acest motiv l-am rugat pe Dragoș Patriche, profesor de meserie și vornic din pasiune (cu nu mai puțin de 30 de nunți la activ numai anul ce a trecut), să ne povestească despre cum decurge o nuntă tradițională din zona Sibiului și care este rolul vornicului.
Cum se făceau nunțile pe vremuri
Astăzi avem firme specializate pentru nunți, care organizează evenimentul de la ,,a” la ,, z”, însă pe vremuri mirilor și apropiaților lor le reveneau toate sarcinile de îndeplinit. „Eu provin de pe Valea Secașelor, de undeva la jumătatea drumului între Blaj și Miercurea Sibiului.
În această zonă încă se mai păstrează, în zilele noastre, ritualurile de nuntă sau de înmormântare. Nunțile, pe vremuri, din ce am auzit de la bătrâni, se făceau încă de joia. Toată comunitatea ajuta viitorii soți cu păsări, ouă, făină, nuci, ce era necesar. O nuntă putea să aibă și 300 de meseni. Se chema tot satul, mai ales după colectivizare, când s-au făcut căminele culturale. Ele se organizau de obicei toamna sau iarna, deoarece lumea nu avea frigidere, unde să conserve mâncarea. Iar meniul consta din mâncare făcută acasă. La aperitiv se servea salată boeuf, chiftele, caltaboș și alte preparate. Apoi supa de tăiței, urmată de friptură asortată: pui, porc sau vițel; cu murături și piure de cartofi. Se făceau niște platouri mari, oamenii se serveau singuri din ele. Se mai puneau pe mese tradiționalele sarmale cu smântână și mămăliguță, iar spre dimineață ciorbă acră.
Ca băuturi, se bea sifon, care ținea locul apei minerale de astăzi, țuică, vin, iar foarte rar, bere. Lumea aprecia mai mult aceste bunătăți, deoarece se întâlnea mai rar cu ele. Astăzi lumea este sătulă de toate, e ghiftuită. Trăim cea mai bună perioadă din toată istoria lumii. Plus că acum oamenii sunt mai grăbiți. O nuntă începea de obicei la ora 14, iar dacă era duminica, se termina mai repede cu două ore. De preferat, nunțile ar trebui să fie organizate sâmbăta”, ne spune vornicul.
Rolul vornicului
Rolul vornicului nu prea s-a schimbat de pe vremea bunicilor noștri și până astăzi, însă depinde de fiecare dacă dorește un astfel de personaj la nunta sa. „La o vreme după ce m-am însurat, am primit o ofertă de la o rudă, din partea soției, să fiu vornic la nunta lor. Ce mai, m-am simțit onorat, ca un cocoș în ogradă, cu creasta pe sus! Dar nu știam exact care sunt atribuțiile unui vornic, așa că am început să studiez.
Având ca punct de reper nunta mea, am stat de vorbă cu starostele pe care l-am avut, am vorbit cu mai mulți bătrâni și am început să fac un schelet. A ieșit o nuntă frumoasă, țin să cred că m-am descurcat. Dovadă sunt cele 33 de evenimente pe care le-am avut doar anul trecut. Calitatea vornicului este de organizare, de a urmări toată activitatea îndeaproape, ca totul să meargă bine și de a lua din emoțiile mirilor. Sunt obiceiuri diferite, chiar dacă un sat este la trei kilometri distanță de altul. Iar mesajele diferă de la o nuntă la alta. Trebuie să fii perspicace, dibaci, cum se spune la noi, ca vornic. Să ai vorbele la tine și să fii spontan”, ne declară Patriche.
Cum decurge azi o nuntă
În tradițiile noastre totul are o rânduială. Orice obiect sau zicere are o însemnătate și musai trebuie respectate. „La o nuntă, prima oară se adună invitații la mire acasă. Printre aceștia se numără rudele apropiate, domnișorii de onoare, împreună cu partenerele lor. Vin atât din partea mirelui, cât și din partea miresei. În casă, în partea dreaptă, stă mirele, iar în cea stângă stă sora de mire sau o domnișoară de onoare, care îl însoțește până la nași. Mirele stă în dreapta deoarece în fața Sfântului Altar bărbatul stă în fața Mântuitorului, iar femeia în partea Maicii Domnului.
Atunci intervin eu cu un mesaj de mulțumire, care e dedicat tuturor celor prezenți. Apoi mirele, însoțit de sora sa sau de o domnișoară de onoare, duce buchetul nașei. Când am ajuns la nași, spun un mesaj de mulțumire. Vornicul e un fel de purtător de cuvânt al mirelui, îi preia din emoții. Apoi nașului îi intervine sarcina să desemneze pe cineva să țină lumânările. La noi, la ortodocși, lumânările pleacă întotdeauna de la nași. Aici intervin cu alt mesaj de mulțumire.
Apoi iese mirele cu nașa și nașul cu sora de mire sau domnișoara de onoare. Apoi se îndreaptă alaiul cu muzică spre mireasă. În momentul când ajunge la mireasă, mirele îi oferă buchetul miresei, dar până să i-l ofere spun un mesaj de intrare, și se termină cu un mesaj de mulțumire. Mirele îi oferă buchetul miresei, apoi mireasa pune florile în piept, la mire, nănași, părinți. Apoi mai vin cu un mesaj de mulțumire și mergem spre biserică. Când iese din biserică, îi organizez pe domnișorii de onoare să facă o arcadă și se merge la poze.
După poze, se merge la sală. Și în sală rămân doar la deschidere. Aici am o altă cuvântare de mulțumire, în care nu uit să pomenesc pe toată lumea. După, termin cu rugăciunea, sau dacă e preot, îi dau cuvântul acestuia. Le urez mirilor casă de piatră și mi-am terminat misiunea”, ne relatează Patriche Dragoș.
Cuvântare de mulțumire din partea mirelui
Cam așa sună o cuvântare, spusă de vornicul Patriche Dragoș, când pleacă de la casa mirelui: „Cu bucurie și emoție, în numele mirelui și a socrilor mari, vă urez bun venit, stimați invitați! Împreună sărbătorim acest mare eveniment, al căsătoriei celor tineri (numele mirelui, numele miresei), iar cinstitul nostru mire nu se poate despărți de casa lui părintească, de părinți, fără a aduce un cuvânt de mulțumire pentru felul cum a fost crescut și educat. Totodată, își cere iertare, că nu-i copil la părinți să crească și să nu greșească, și nu în ultimul rând, dorește să primească binecuvântarea noastră, a tuturor celor prezenți la eveniment, pentru a se putea prezenta și înfățișa în fața Sfântului Altar și a duhovnicului, cu aleasa lui (numele miresei).
Stimați invitați, se grăiește cuvântul lui Dumnezeu și la Dumnezeul mirelui nostru de loc, deie Dumnezeu noroc. Se adresează mirele nostru de loc, deie Dumnezeu noroc, iubiților lui părinți, prezenți aici de față, zicându-le: Dragii mei părinți, din trupul dumneavoastră am fost eu născut, cu ajutorul dumneavoastră am fost eu crescut! Poate în viață v-am mai fi supărat, întristat cu ceva, dar așa sunt tinerețile, de aceea vă rog să mă iertați și în ziua de azi, și în ceasul de acum. Dându-mi Dumnezeu soartă de căsătorie și drum de călătorie, vă rog și pe dumneavoastră, ca pe doi iubiți părinți, să-mi dați un drum alb și frumos, ca să plec împreună cu soția mea sănătos, că nu-i fecior la părinți să crească și să nu greșească…”
„Nu sunt vornic pentru bani”
Unirea dintre doi îndrăgostiți rămâne una dintre cele mai frumoase tradiții ale noastre, de aceea nunțile sunt evenimente esențiale din viața oamenilor. Însă o nuntă fără vornic e ca o înmormântare fără dascăl. „Cât m-o ține Dumnezeu în putere, aș vrea să duc aceste obiceiuri mai departe. Eu nu fac asta pentru bani, o fac pentru bucuria a duce tradiția mai departe. M-aș bucura, dacă eu, prin ritualul acesta de nuntă, aș fi hrană pentru sufletele celor care m-au chemat”, ni se confesează vornicul.
, ne povestește despre cum decurge o nuntă tradițională din zona Sibiului și care este rolul vornicului.){kind=link}