Iată că cineva ne târăşte spre un război cu Rusia. În pofida asurzitorului tămbălău al vuvuzelelor electorale, în pofida spectacolului grotesc al vicleniilor, mârşăviilor şi minciunii endemice care blochează la mantinela televizorului orice reacţie naturală împotriva intoxicării naţionale de seară cu seară – de nu mai îndrăzneşte nimeni să gândească cu capul său, darmite să spună ce gândeşte –, în pofida acestui haloimăs naţional, românii simt un fior rece pe şira spinării. Nu are de-a face cu alegerile sau cu dezastrul din ţară, ci cu un instinct naţional în preajma marilor pericole, care în decursul istoriei, nu odată, au ameninţat naţuinea română cu neantizarea, conform planurilor greilor lumii dintotdeauna.
Nu ştim ce planuri are bunul Dumnezeu cu România. Poate că o iubeşte şi pe ea o va curăţa prima – cum spunea părintele Arsenie Boca, fără să înţelegem noi, oamenii de rând, ce taină a vrut să ne transmită. Sau poate, pentru cei câţiva drepţi neştiuţi de noi, care se roagă pentru Ţară şi popor prin crăpăturile munţilor, sau poate pentru un braţ de dreptmăritori creştini cu a căror jertfă va înteţi focul credinţei la vreme de restrişte, bunul Dumnezeu nu ne va lăsa din braţele Lui părinteşti. Poate. Dacă vom fi uniţi şi întorşi la Hristos, cum spunea părintele Iustin de la Petru Vodă. Ceea ce – fie vorba între noi – azi, la dezbinarea, invidia şi ura care ne-au cuprins, pare imposibil. Dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă!
Totuşi, dincolo de toate astea, cu toţii simţim, chiar dacă nu o recunoaştem cu voce tare, că cineva ne târăşte spre un război cu Rusia. Cine? Cineva de al nostru, care ne urăşte de moarte, vrând să ne vadă şterşi de pe harta lumii şi s-a pus cu nonşalanţă la dispoziţia trădării. Şi încă cineva – de al altora – care ne ţine într-o hipnoză permanentă, ca să nu vedem adevărul, ci să înghiţim gulgutele otrăvite ale unei manipulări profesioniste la nivel global. Cineva ale cărui interese se joacă deocamdată – din nefericire – pe pământ românesc. Cineva care ştie că densitatea cea mai mare de trădători de neam şi ţară pe metrul pătrat este aici, la noi, în România şi deci poate să-şi facă nestingherit jocurile.
Desigur, nu mai dăm doi bani pe Băse, că şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul, cum spune o vorbă românească, dar – ce-i al lui e al lui – a găsit expresia care ni se potriveşte mânuşă: „România este prostalăul Europei!” Din cauza şi prin jagardelele politice care s-au întins ca mătasea broaştei peste neamul românesc şi abia aşteaptă să fie validate prin vot, ca să sufoce naţiunea cu totul. O vor tăia de la oxigen prin executarea de comenzi politice externe pe care acum nici nu ni le putem imagina!
Deocamdată – nu s-a hotărât şi nu ştiu dacă se va hotărî până la publicarea articolului –, dar suntem presaţi să dăm din ţară singurul sistem de apărare funcţional care ne-ar fi asigurat cât de cât în cazul unui atac rusesc cu rachete. Pleacă din armată militari profesionişti, nu pentru că au salarii mici, cum suntem minţiţi la televizor, ci pentru că nu vor să fie carne de tun într-un război care NU ESTE AL NOSTRU. Trădătorii noştri au ascuns sub preşul României multe secrete murdare, pe care dacă le-am afla probabil ne-am pierde minţile. Mai bine să nu le ştim şi să nădăjduim că dacă în două mii de ani de vicisitudini ale istoriei neamul acesta n-a pierit – din pronie dumnezeiască –, nu va pieri nici acum, în pragul unui război care se vrea mondial, DACĂ (!!!) îngăduie Dumnezeu.
