De curând Muzeul ASTRA a fost gazda celei de-a doua ediții a expoziției de mașini marca Dacia. Eveniment a fost organizat în colaborare cu clubul „Dacia Nostalgia”. Întrunirea a adus împreună mai mulți pasionați de Dacii, iar vremea a fost prielnică pentru un astfel de eveniment.
O mică istorie a Daciei
Intru în parcarea muzeului, unde mai multe mașini, ce arată fiecare impecabil, stau și așteaptă pasionații și curioșii să le admire. Este ora 10. Îl văd că se îndreaptă spre expoziție pe muzeograful Adrian Alexe.
Îl rog să-mi povestească niscaiva despre istoria acestei mașini reprezentative pentru noi: „Evenimentul pe care îl organizăm împreună cu clubul Dacia Nostalgia este la ediția a doua. Din ce am constatat eu, patrimoniul ̶ chiar dacă aceste mașini nu sunt considerate obiecte de patrimoniu ̶ atrage mult publicul. Daciile sunt parte a trecutului nostru ș trezesc amintiri plăcute celor ce le-au prins și curiozitate, generațiilor noi. Dacia a fost și este cel mai întâlnit autoturism fabricat în România. Până ce a început să se fabrice Dacia 1100 erau puțini oameni care aveau mașini, ca proprietate personală, în România. Primul autoturism fabricat în România a fost o mașină de teren, în 1957. Primele autoturisme mari au fost autocamioanele, SR-101 la Brașov, dar nu erau accesibile pentru public.
În primul rând, armata le avea și instituțiile, foarte puțini oameni le aveau. În 1968 s-a început realizarea Daciei 1100, care este copia lui Renault 8. Acum ne vine întrebarea: De ce s-a ales o marcă capitalistă, noi fiind atunci în comunism? În acea perioadă am avut relații economice cu Franța, care era puțin dizidentă în blocul NATO, sau în blocul occidental, și atunci Republica Socialistă România având relații bune cu francezii, s-a luat licența, prima oară în 1968, pentru Dacia 1100. Iar după un an începe producția Daciei 1300, care este copia mașinii Renault 12.
Dacia 1300 a fost foarte longevivă, s-a transformat în 1979 în Dacia 1310, având mici modificări, dar s-au produs mai multe variante până în 2004, când a fost fabricată Dacia Berlin 1310, supranumită «Zâmbetul lui Iliescu», datorită farurilor din față. A mai fost și Dacia Pick-up, produsă până în 2006. Cum am mai spus, Dacia face parte din istoria noastră și încă mai putem vedea pe străzi astfel de mașini. Acești colecționari au salvat o parte a istoriei noastre, deoarece le restaurează, nu le fac modificări majore acestor mașini de epocă”.
Nostalgia Daciei, transpusă în eveniment
Plimbându-mă printre mașini, am dat de Zugrăvescu Daniel, cunoscut și ca Geanny, care îmi spune că el este „capul răutăților”. De la el am aflat cum a început această nostalgie transpusă într-un eveniment. „Am un salon de tatuaje. Pe pereții acestuia am foarte multe obiecte vechi și am vrut să evidențiez ce am în interior, să reprezint salonul și afară. Idealul meu este Dacia și mi-am luat o Dacie.
Mergând prin oraș cu mașina, am mai întâlnit mai mulți oameni care conduceau tipul acesta de mașină. I-am salutat, iar aceștia m-au urmărit. Ne-am oprit într-o parcare vreo cinci șoferi cu Dacii, am început să discutăm și, din una în alta, ne-am hotărât să facem un grup de pasionați de Dacii. Numele de Dacia Nostalgia a venit spontan și am mers la Muzeul ASTRA să vorbim cu reprezentanții instituției dacă sunt de acord să ținem o expoziție acolo. La prima întâlnire am fost zece mașini. Următoarea întâlnire va fi în august, la Palatul Brukenthal, Avrig”.
Dacia este o poveste
Discutând cu Geanny, au început să se adune proprietarii mașinilor. Am intrat în discuții cu aceștia. I-am rugat pe câțiva dintre ei să-mi spună povestea pasiunii lor. „Pasiunea pentru Dacii a pornit de la un prieten care și-a cumpărat o astfel de mașină. Eu am locuit în State o perioadă și vorbeam cu el să ne mutăm înapoi România. Fiind pasionat de mașini vechi, am cumpărat această Dacie de la un domn din Vâlcea. M-a costat 9000 de euro, iar toate piesele sunt noi”, îmi spune Daniel Opriș.
Gheorghe Matei are 22 de ani și a descoperit această pasiune la o vârstă fragedă. „Pasiunea pentru Dacii a pornit cu mașina bunicului, care era singurul autoturism al familiei. Era o Dacie 1300 luată cu valută, de când a venit din Maroc. Din păcate, nu am putut salva acea mașină, eram prea mic și nu aveam un cuvânt de spus. Pe la 16 ani am găsit o Dacie 1310, foarte ruginită, pe care am încercat să o recondiționez.
Am schimbat mai bine de jumătate de caroserie, dar am rămas fără bani o perioadă de timp, aceasta stând în curtea bunicilor, ce era comună cu a altor vecini. La cerea lor a trebuit să scap de ea, căci, spuneau aceștia, e prea urâtă. M-au amenințat că mă dau în judecată. Am zis că nu vreau să mai văd Dacii în viața mea! Într-o zi, află taică-meu de la un mecanic mai în vârstă că un prieten de-al acestuia are o Dacie 1300 pe care vrea să o vândă și am luat-o. Așa s-a reaprins scânteia”, îmi spune acesta.
O sticlă de rachiu și una de coniac pentru o Dacie
Deși alcoolul cu mașina nu fac o casă bună, povestea Daciei lui Florin Mărginean are iz spirtoase. „Pe mașina pe care o am acum am dat o sticlă de coniac și una de rachiu. Un unchi de-al meu avea o Dacie, iar după ce a murit, mașina mea a rămas în grija mătușii mele. După ce a stat o perioadă la mătușa mea, a ajuns de la un văr de-al meu și la mine. Nu mi-a cerut nimic pe ea, dar eu am insistat să o ud”, rememorează Florin Mărginean.
Dacia a fost și rămâne „mașina poporului român”. Prin intermediul expoziției ce a fost organizată la Muzeul ASTRA, Dacia capătă mai mult decât statutul unui autoturism vechi. Ea devine o „mașină a timpului”.
