Se spune că unii oameni se nasc campioni, iar unii devin în timp. De această dată am discutat cu o persoană care pare să se fi născut campioană. Este vorba de Annemarie Lutsch, o fată din Târgu Mureș, „adoptată” de Sibiu. Este doar în clasa a X-a la Colegiul Național „Samuel von Brunkethal” și campioană națională la juniori, categoria Women Acrobatic Fitnnes, la Campionatului Național de Culturism și Fitness din 15-19 mai, găzduit de Sala Polivalentă „BT Arena” din Cluj-Napoca.
Cum a început Annemarie acest sport și cum a ajuns la Sibiu? „Am început să practic culturismul începând cu clasa a VIII-a. Totul a pornit de la mama, care îmi spunea să nu mai stau așa de mult în acasă. Eu făceam dansuri de la 7 ani, cred, am și pierdut numărătoarea, iar antrenorul mi-a zis că de ce nu aș încerca și pe latura de fitness-acrobatic, dacă tot sunt așa de bună la dansuri. Mi-am dorit de mică să vin la Sibiu. Odată eram prin centrul Sibiului și am întrebat-o pe maică-mea, uitându-mă la o clădire: «Ce este?». Mama mi-a răspuns că este Colegiul Național Samuel von Brunkethal. Și atunci am zis că aici vreau să vin când cresc, să fac liceul aici, iar visul mi s-a îndeplinit. De când am ajuns la Sibiu, mama a făcut rost de numărul doamnei Felicia Popa, antrenoarea mea, iar de atunci sunt sub îndrumarea dumneaei”.
E greu să îmbini școala cu sportul de performanță?
„La început mi s-a părut extrem de greu acest sport, deoarece era foarte complicat să te împarți între școală și sportul de performanță. Regimul și dieta sunt foarte stricte, dar după ce ai trecut de primul capitol sau de prima treaptă, dacă pot să le numesc așa, de fiecare data îți spui că poate va fi puțin mai ușor la următoarele, deși sunt conștientă că mereu va fi greu. Acum, după ce a trecut un an și ceva, reușesc mai bine să găsesc o balanță între sport și școală. Momentan, pentru Campionatul Național, mi-am pus sportul mai presus decât școala, deoarece am vrut să arăt lumii că pot mai mult decât cred unii și vreau să arăt talentul meu pe scenă. De aceea m-am chinuit atât de mult”, declară Annemarie.
Ce o motivează pe sportivă
Ca sportiv, mai ales dacă ești la început, ai nevoie de o motivație, de un sprijin. Motivația poate veni de la cei din jurul tău sau de la tine însuți. „Pe mine mă motivează să merg mai departe antrenoarea mea, Felicia Popa, la maxim! Și dacă mă ceartă un pic la antrenamente, aceste lucruri mă motivează și mai tare și sunt cu gândul la: «Anne, liniștește-te, e pentru binele tău! Mă ceartă știind că vede ceva în mine…» Mă mai motivează mama mea, care este mereu în spatele meu și-mi spune: «Hai, că mai poți, mai e puțin! După ce se termină totul, îți cumpăr o înghețată!». Și prietenii mă motivează, înțeleg prin câte trec și mă încurajează. Îmi mai dă încredere faptul că simt că acest sport îmi dă sens. Mai bine lucrez pentru culturism și fitness, decât să pierd timpul aiurea”, mărturisește sportiva.
Cum arată o zi din viața Annei
Pe lângă școală sau antrenamente, Annemarie își găsește timp și pentru alte pasiuni ale sale. Cum arată programul acesteia, o spune aceasta în următoarele cuvinte: „Mă trezesc la 5:30 dimineața, ca între 6-6:30 să fiu în sala de antrenamente. Apoi, de la 8, îmi încep cursurile. Mănânc, apoi îmi fac temele. Sunt zile când merg de două ori la antrenamente sau merg la Casa de Cultură a Studenților la dansuri, unde termin la 21. După, mai fac anumite activități, ajung istovită acasă, la 22:30, și mă pun la somn. Desigur, fluctuează în funcție de orele pe care le am. Dar încerc să-mi fac timp și pentru celelalte pasiuni ale mele: pictura și desenul; de obicei în weekend îmi mai găsesc timp pentru acestea”.
Cum arată programul înainte de competiții
Viața unui sportive de performanță se concentrează asupra rezultatelor. Tocmai din acest considerent, oricare dintre oamenii care au ales această pasiune trebuie să facă anumite sacrificii. „Am fost de două ori la naționale, acum mă pregătesc de Cupa României, ce va avea loc la Sibiu, în septembrie. Înainte de competiție, antrenamentele sunt mult mai grele. Acum, fiind vară, am mai mult timp liber și mă canalizez doar pe competiție, sunt cu gândul la aceasta și știu că niciodată nu avem destul timp și de aceea trebuie să scot ce-i mai bun din mine, ca să nu regret după, spunându-mi: «Păcat, dacă mai aveam o săptămână, două săptămâni, ieșea mai bine». Încerc să mănânc cât mai sănătos. Știu că generația mea e mai mult pe fast-food, dar eu încerc să mănânc cât mai sănătos. Dacă vrei să ajungi într-o formă pe care ți-o dorești, trebuie să mănânci sănătos, în primul rând. Observ la mine: atunci când mănânc sănătos am mai multă încredere în mine, mă simt mai bine, am mai mult chef de viață și energie”, declară Anne.
Cum era să rateze campionatul
Câteodată factorii externi sunt mai puternici decât cei interni și oricât ai munci sau oricât de mult ți-ai dori, nu ai putea să treci peste aceștia. Însă de cele mai multe ori, nu-I așa?, ce nu te omoară te face mai puternic. „La campionatul trecut, cu o lună jumătate înainte de concurs am făcut o pneumonie. Eu și mama am crezut că e o răceală normală și am luat medicamente pentru o astfel de răceală, dar având gripă netratată corespunzător, s-a agravat. Am fost blocată acasă două săptămâni, aproape trei.
După ce mi-am revenit, m-am întors în sală și am zis și dacă mai am o lună, acum este perioada în care trebuie să dau ce-i mai bun din mine, cât mai pot, că se va merita. A fost greu, aveam doar două mese pe zi, mâncam dimineața o conservă de ton cu două linguri de mazăre și la amiază 150 de grame de șalău cu legume. Aveam o forță atât de mare, cum nu mi-am închipuit! Eram obosită, totuși dormeam 8 ore pe zi, care sunt foarte importante. Erau unele zile când mă simțeam foarte obosită, dar cu puțin somn, mi-am revenit”, spune sportiva.
„Eu le spun tinerilor să lupte”
În luna septembrie, Annemarie va participa la Cupa României. Mai are puțin până încheie anul școlar, iar toată concentrarea acesteia va fi pe sport. Este foarte greu, cum a spus și Anne, să îmbini școala cu sportul de performanță. Câteodată mai „încurcă” și unii profesori visele sportivilor tineri, dar sunt exemple care spun că se poate. „Eu am să le spun tinerilor care fac sport să lupte mai departe și orice obstacole ar avea în cale, să nu se lase bătuți! Chiar dacă rezultatele lor nu se văd acum, acestea vor apărea mai târziu”, e de părere Annemarie.
