Comunitatea evreiască aniversează, în 25 august, printr-un concert extraordinar, 125 de ani de la inaugurarea istorică din 1899. Va fi organizată o seară culturală, începând cu ora 19, unde în prim-plan va fi un concert susținut de Jake Shulman-Ment, Francesca Ter-Berg și Jeremiah Lockwood. Intrarea este liberă. Programul va cuprinde „muzică klezmer de altădată, cântece idiș și recitative cantonale, interpretate cu un simț viu al limbajului muzical”.
Sinagoga Mare din Sibiu a fost inaugurată în 3 septembrie 1899. Acum, după 125 ani, călătorind de la New York la Sibiu, interpreții de muzică klezmer Jake Shulman-Ment, Jeremiah Lockwood și Francesca Ter-Berg vor oferi un concert extraordinar în cinstea acestui eveniment aniversar. Vor prezenta abordările lor unice asupra moștenirii muzicale a vieții evreiești
45 de evrei în Sibiu și Mediaș
Apariția evreilor pe aceste meleaguri s-a produs mult mai târziu decât în celelalte zone ale țării. Dacă sursele istorice relevă că în celelalte regiuni evreii sunt menționați de circa 500-600 de ani, în zona actualului Sibiu, primul document menționează numele unui evreu, Bodon, căruia i se aprobă să se stabilească aici abia în 1845. Aceștia nu erau prea mult tolerați deoarece înviorau viața economică în zona sibiană, care era sub administrație săsească. Tocmai pentru a-și menține interesele proprii, legislația locală nu permitea stabilirea evreilor în oraș.
În anul revoluționar 1848, odată cu trupele maghiare care pătrund în Sibiu, mai multe familii de evrei încearcă să se stabilească, dar cum revoluția burghezo-democrată a fost înfrântă, odată cu trupele maghiare sunt alungați și acei evrei care au încercat să rămână în oraș.
Situația evreilor în Transilvania și, implicit, și în Sibiu, se schimbă substanțial în 1867, când Transilvania devine parte integrantă pe atunci în monarhia dualistă, iar împăratul Franz Josef emite legea prin care se asigura egalitatea în drepturi cetățenești și politice populației evreiești din Ungaria, implicit și din Sibiu.
La primul recensământ organizat de către monarhie și făcut public în 1870, populația evreiască din Sibiu era de 168 de persoane, adică 0.88% din populația totală, ca peste 10 ani numărul evreilor să fie înregistrat la 310, reprezentând 1,61% din populația orașului.
Anul 1870 are o semnificație aparte pentru istoria evreilor sibieni, care încep să se organizeze într-o comunitate și primul președinte ales este Mose S. Rubinstein. În anul 1876 se cumpără primul imobil pentru locuințele slujbașilor, se inaugurează Mikva (baia rituală) și se înființează prima casa de rugăciuni în curtea unui imobil de pe actuala strada 9 Mai. Primul rabin ales este Armin Horovitz, instalat în 1888 și care oficiază în 1899 în Sinagoga inaugurată în acel an. Până la finele secolului, comunitatea număra 923 de persoane, care au la dispoziție o lesiva (școală confesională evreiască), o Talmud Tora (cursurile de învățarea Torei), un abator ritual și societatea SACRA (pentru funerarii). De menționat, comunității i se repartizează, în afara perimetrului orașului un loc de cimitir, aflat actualmente pe str. Macaralei – cartier Gusterița, cimitir care funcționat până în anul 1905, când comunității i se repatizează un teren, în actualul cimitirul orășenesc.
Referitor la acest vestigio, este de luat în seamă că persoane de specialitate pot investiga, analiza și studia pe pietrele funerare, elemente privind persoanele decedate și aportul lor la viața economico-socială a orașului, îmbunătățind monografia și istoria Sibiului, căci acest cimitir poate fi un element de patrimoniu important. Referitor la organizarea Comunității la începuturile sale, este de menționat și apariția diverselor instituții și organizații obștești. Astfel, la finele secolului, comunitatea evreiască din Sibiu, deși puțină numericește, este închegată și organizată ducând o adevărată viață comunitară cu respectarea tradițiilor și perpetuarea lor. Evoluția numerică a populației evreiești va fi de 1183, în 1910. Peste 11 ani mai târziu numărul lor e de 1438. În 1930, se declara după religia mozaică un număr de l441, pentru ca până la finele anului 1945 în evidență să fie 1708 persoane, reprezentând 2,46% din populația orașului.
Vorbind despre situația evreilor între începutul secolului și sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial este de menționat că la zestrea comunității se citează construirea unei școli elementare confesionale cu 4 clase, care în 1918 devine cu 8 clase și care la etaj are o sală de festivități, precum și organizațiile sportive Iehuda (1924) și, ulterior, asociația sportivă Macabi, cu profil principal de fotbal.
Este de remarcat și evoluția profesională a membrilor comunității. Dacă inițial majoritatea lor erau mici comercianți și meseriași (breslași) – obligați de restricțiile vremii, care nu le permiteau să posede pământ și vite, deci nu puteau fi agricultori -, pe măsură ce și-au câștigat unele drepturi, îi regăsim ca meseriași în toate branșele, dar și funcționari și practicanți ale specialităților oferite de studiile superioare. Sunt deja profesori, medici, avocați, militari, economiști, muzicieni, evreii fiind găsiți aproape în toate sferele și ramurile economice, sociale și culturale.
Contribuția lor la viața orașului se face remarcată prin înaltul lor profesionalism și conduita civică. Spre sfârșitul deceniului 4 al secolului trecut, când în Romania încep și se manifestă acțiuni și legi antievreiești, evreii sibieni suferă din plin umilințele legislației antirasiale. Li se confiscă diferitele categorii de bunuri, sunt eliminați din activitățile economice, chiar și comercianții mici își pierd sursa de existență, fiind cu toții trimiși la munca forțată, fără a li se plăti ceva. Profesorii, medicii, avocații sunt scoși din instituții, la fel ca și elevii și studenții, care sunt eliminați din învățământul de stat și particular.
După terminarea războiului, populația evreiască a Sibiului se cifrează puțin peste 2020, creștere față de începutul războiului și care se explică prin faptul că vin și se stabilesc un număr de refugiați, supraviețuitori ai lagărelor de exterminare.
După 1960, populația evreiască începe să scadă, la început mai lent și masiv între anii 1970 –1980, când încep emigrările, mai ales către Israel. În aceste condiții, ținând cont și de faptul că natalitatea a fost aproape inexistentă și datorită vârstei biologice normale, numărul evreilor s-a redus continuu, ajungând în zilele noastre la circa 45 de persoane în Sibiu și Mediaș, localitate afiliată comunității sibiene. Este însă de menționat că din cifra amintită cu puțin peste jumătate sunt evrei, restul fiind parteneri de viață neevrei, dar care au aderat la viața comunitară.
Numărul mic și nesemnificativ, în plus și vârstnici, ar face să se creadă că viața comunitară a fost abandonată. Lucrurile nu stau deloc așa. Sunt organizați și își desfășoară cu regularitate multe activități specifice, care contribuie la menținerea tradiției și specificul etniei.
Viață activă în comunitatea sibiană
„Cei religioși au posibilitatea să-și practice crezul în casa de rugăciuni amenajată în sediul comunității, iar sărbătorile iudaice le petrecem împreună aproape toată comunitatea și cu numeroși invitați. Dispunem de un club dotat cu toate cele necesare petrecerii timpului liber în mod plăcut și organizat, avem o bibliotecă proprie cu cărți și publicații specifice. Avem grijă să ușurăm greutățile celor vârstnici, unii neajutorați, printr-un program de asistență socială și medicală pe bază de voluntariat, ajutându-i să ducă o viață decentă. Fiind puțini ca și membri, pe umerii noștri cade povara îngrijirii a 10 cimitire și 2 sinagogi din județ, pe care nu este ușor să le menținem la nivelul condițiilor civilizate.
Se impune o precizare. Nu suntem o comunitate închisă, separată de viața cotidiană a municipiului. Trăim și participăm la majoritatea evenimentelor. Sinagoga a devenit nu numai un lăcaș de vizitare de către turiști, dar și un loc de educație civică, prin participarea unor grupuri de elevi de la școlile sibiene, care au prilejul ca pe bază de expuneri să afle despre istoricul comunității, personalitățile ei, despre
sărbătorile evreiești, contribuția evreilor la viața socială și, mai ales, culturală și științifică și multe alte teme, care au darul de a ne cunoaște și a ne respecta reciproc. Toate acestea, ca și altele, ne fac prezența simțită în oraș și deși puțini la număr, prin tot ce ne manifestăm, întregim peisajul multietnic al Sibiului, într-o conviețuire care atestă spiritul Uniunii Europene adânc înrădăcinat aici”, mărturisește Tiberiu Baruch, președintele Comunității Evreilor din Sibiu.
Sinagoga Mare din Sibiu nu s-a renovat de niciodată
Sinagoga Mare se află pe Str. Constituției, nr. 17, tel. 0269/216.904, e-mail: [email protected], iar orarul de vizitare este zilnic de luni până vineri între orele 9.00-12.00 (de preferință a se anunța telefonic sau e-mail – pentru grupuri organizate, pentru a facilita vizitarea în afara acestor ore).
Comunitatea evreiască din Sibiu se poate considera formată în anul 1870, când puținii evrei ashkenazi, proveniți mai ales din Polonia și Ucraina, se organizează cu elemente de conducere și viață religioasă permanentă. Evreii ashkenazi au migrat, inițial, în nordul Franței și Germaniei, de unde, mai târziu, au migrat în estul și vestul Europei.
Sinagoga, care este în principal un element important în viața religioasă a unei comunități, are însă și un caracter multifuncțional. Ca urmare, comunitatea evreiască sibiană face efortul necesar și, în anul 1899, actuala Sinagoga este inaugurată cu mult fast, la 3 septembrie, cu o largă și impunătoare participare de personalități clericale ale cultelor locale, dar și cu personalități administrative, culturale și economice. Arhitectul care a proiectat și condus lucrările a fost Szalay Ferenc (câțiva ani mai tarziu a coordonat lucrările de construcție a Catedralei Ortodoxe de pe strada Mitropoliei -1905). De menționat că Sinagoga Mare – cum a fost denumită – s-a încadrat într-un ansamblu de clădiri, care demonstrează că ea devine centrul religios și spiritual al comunității, având în preajma sa clădirea școlii evreiești (existentă pe str. Blănarilor, actualmente transformată în clădire de locuit), baia rituală (Mikva), clădirea slujbașilor și sala de festivități cu cantina cușer. Acestea din urmă au dispărut, pe locurile lor fiind construite blocurile care actualmente încadrează Sinagoga.
Sinagoga Mare, din punct de vedere arhitectural, este formată dintr-un singur corp de clădire de plan dreptunghiular.
Fațada din cărămidă roșie este neogotică, iar în partea sa superioară apare o firiză de triforii neoromanică. Atmosfera elegantă a clădirii se combină cu elemente gotice ale profilaturii ogivale care îmbracă ferestrele jumelate. Interiorul oferă un aspect bazilical cu trei nave încălecate de tribuna cu arcade în forma de triforii, iar tavanul este casetat oarecum în spirit neorenascentist. Arcaturile în plin centru se regăsesc singular sau triptic la susținerea plafoanelor și bolților CHIVOTULUI (lăcașul în care se păstrează sulurile sfinte). Coloanele multiple supraînălțate pe balustradele galeriilor sau profilate pe aceleași balustrade și pe cele de pe BIMA (platformă rezervată cititorilor din cărțile sfinte), care este străjuită în cele patru colțuri de coloane, susținând lampadare. Salbele de colonade și arcaturi subliniate de elemente decorative profilate, sculptate și desenate, conferă o eleganță aparte întregului ansamblu. De menționat ca interiorul nu s-a renovat niciodată, fiind foarte bine conservat până în zilele noastre.
Cine sunt artiștii care vor presta artistic la sărbătoarea comunității evreiești din oraș
Jake Shulman-Ment este considerat „unul dintre cei mai buni lăutari klezmer de pe planetă”, potrivit Radioului Public Național din SUA. Muzician klezmer virtuoz, Shulman-Ment a călătorit și a predat în întreaga lume. În urmă cu 20 de ani a studiat în România și a întreprins câteva turnee în țară.
Jeremiah Lockwood este un savant, chitarist și compozitor a cărui activitate se concentrează pe tradiția muzicii cantonale – bunica sa s-a născut în orașul transilvănean Valea lui Mihai (Ermihalyfalva), din județul Bihor. Este fondatorul trupei The Sway Machinery și autorul cărții recente Golden Ages: Hasidic Singers and Cantorial Revival in the Digital Era. Cercetările lui Jeremiah consideră munca cantorilor ca arbitri ai schimbării sociale, intelectuale și estetice în vremuri de criză și transformare culturală. Jeremiah și-a luat doctoratul de la Universitatea Stanford, Concentrație în Educație și Studii Evreiești, în 2021. În prezent, este Fellow la Centrul Katz pentru Studii Iudaice Avansate de la Universitatea din Pennsylvania.
Francesca Ter-Berg este o violoncelistă și compozitoare cunoscută pentru stilul ei unic, care îmbină klezmer, improvizație și sinteza electronică. EP-ul ei de debut „In Eynem” (Phantom Limb Label a obținut cea mai bună muzică experimentală la Bandcamp si cea mai buna lansare Quietus din 2021). Francesca scrie muzică pentru film și TV, participa la turnee și înregistrează cu Imogen Heap, Tom Skinner, Portico Quartet și Ziah Ziah. Duo-ul ei apreciat de critici Fran & Flora și-a lansat al doilea album de studio, auto-produs în aprilie 2024, la Hidden Notes Records.
Cum a fost acum 125 de ani
„Mesagerul Transilvan” relata, la 5 septembrie 1899, sub titlul „Inaugurarea Sinagogii”: „Procesiunea s-a oprit în fața portalului împodobit cu o deviză ebraică poleită cu aur și constructorul Franz Szalay, care a construit templul cu mult bun gust și extrem de solid, l-a predat ca un maghiar de mare succes, înmânându-i cheile șefului cultului dr. Josef Schwartz, care a răspuns și el în maghiară, după care a fost deschis portalul și baldachinul cu sulurile Torei. Publicul numeros s-a mutat în Sinagogă, care în acel moment a fost întâmpinat cu lumini electrice strălucitoare. Au fost interpretate diferite corale, după care rabinul șef Horovitz a urcat în amvonul bogat decorat și a ținut un discurs de inaugurare emoționant…”
Sinagoga a fost folosită de către membrii comunității aproape un secol. Acum comunitatea evreiască din Sibiu își practica crezul religios într-o cameră special amenajată acestui scop, în clădirea administrativă aflată în aceeași curte cu Sinagoga.
Sinagoga Mare, declarat MONUMENT ISTORIC, bun de patrimoniu, este o clădire semnificativă a orașului, vizitată zilnic de numeroși turiști, dar și localnici. Întregul ansamblu oferă, de asemenea, un spațiu plăcut, pentru găzduirea unor expoziții, conferințe sau concerte.
